2772.Cu două picioare și aspect de om, dar neom

  Să nu ne alintăm de sîntem netrebnici, ci să ne învrednicim de a învăța cumsecădenia. Nu-i chip, atunci valea! Dintre oameni, în junglă cu tine pramatie și să nu ieși decît cînd te mai cheamă careva. Crezînd totuși în tine, că poți fi om, revenindu-ți urgent. De nu nici numele să nu să ți se știe! Lighioană cu două picioare și aspect de om, dar tare neom, ci scursuri de lepădat departe de umanitate.
  Deci jupuiți de vii, trași în țeapă, sfîșiați de cum se nasc asemenea tîrîturi, nedemne. De a fi printre noi, să le mînce lupii de lepre, să nu le mai știm niciodată c-or fi fost. Să nu apuce iar lumea să se mai molipsească de la așa trîntori profitori și spurcați. Că-i bai mare, repede se învață relele și cu foarte greu ne revenim și încă și mai greu ne apucăm de treabă adevărată, ca oameni adevărați.
  Că-s tare pornit și îndîrjit contra nedreptății, nici nu ai cum fi altfel? Că-i întrecută de mult măsura și la noi, oameni toleranți și cumsecade, de regulă. Potoliți, dar ni s-o urcat în cîrcă nerușinații și nu-i chip tot așa, să-i mai suferim. E de dat cu ei de pămînt, praful de ei să rămîe, în vînt să dispară pe veci.