2803.Bucuria împlinită, pe o potecă ce nu-i bătătorită

  Se face așa oarecum în ciuda morții, ne facem vînt peste acest moment foarte trist. Ne săturăm după, cu bucate și băutură, mai corect ar fi fost să ne tot gîndim cum să facem. Ca să fim pregătiți cu toții la acest moment nefestiv, dar foarte înțolit în neștire, ci îndoliat, amarnic. Să-L știm din viață cum ne tot cere și nu avem plăcere, degeaba EL ne tot cere.
  Nu avem habar de EL cum E firesc, comportîndu-ne nedrept și între noi, neoameni. De L-am fi știut din vreme, cu timp înainte de acea despărțire de viață, altă făină măcinam. La propria mormîntare știută din vreme multă, cuminți gură-cască, aflînd că-nainte de mormînt. E bine să fii salvat de neputința nedreptății ce-i încă pe Pămînt.
  Și bucuria era mai împlinită, salvați eram pe o altă potecă ce nu-i bătătorită. Ci ocolită de nedreptate ce I se face LUI și nouă, întruna. De cînd e soarele și luna, opriți din vrajbă și-nchinare la cîte cruci, poze și alte oase-n deranjare.