Că-n vechimea timpurilor, timpuriu civilizate oarecum dar tare asemănătoare celor de azi. Confortul și obiceiuri estetice și de relaxare-distracție, erau nelipsite. Și consemnate care au bătut vremurile, edificîndu-ne că erau lumii ce-s comparabile cu noi. În anumite privințe și totuși așa îndepărtate nouă în a ne înțelege, totuși, prea străvechi.
Că-n așa conviețuiri omul și natura conlucrau foarte rodnic oarecum, uitată azi. Și ne costă și nu putem reînnoda, demodata adaptare a nostră Pămîntului îndatoritor nouă. Dar ce se vrea respectat întocmai, că-i neiertător și grabnic reacționînd pe măsură sancționînd. Excesele și daunele aduse mediului de omenire, unele întîi suferind omul consecințele.
Că natura-i mai rezistentă oarecum, să ne învățăm minte. De se poate că tare greu ne dăm la cale și așa-i omenește nimic de zis, dar ce-i odată știut bine. Să nu-l uităm și mereu să progresăm în cunoaștere, nu să regresăm, de nu pricepem ceva util.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu