2690.Ceva deosebit și greu realizabil fără dăruire

  Cînd reușim să ne conformăm unei cerințe întocmai, necenzurată, dezlegată. Nouă parcă înțeleasă în sfîrșit, de bine în conlucrare ne apropiem de ceea ce trebuie. Poate nu chiar suficient dar, cît se mai poate, omenește fiind limitat de fire. Împreună de am fi în stare, ar fi ceva deosebit și greu realizabil fără dăruire cumsecade.
  Că nu degeaba ni-i dat mediul să ne înconjoare din toate părțile posibil și imposibil. Dar  se evită uneori și-l căutăm îndîrjiți alteori, de reușim, e mare lucru. Cu domesticitul e mai anevoie, el pe noi? Ori noi pe el? Timpul hotărăște în conformitate cu legi ce nu ni le-am însușit încă-s străine de felul nostru. Ne dați cum trebuie, mai e de lucru și-nuntru și afară de noi și altele în timp și spațiu.
  Dar avem deschiderea necesară, nu prea timpul ne ajunge, ci ne mai trebuie. Cine știe cît? Ca să împăcăm vrute și nevrute din noi și de aiurea, că-n noi și natură. E loc mult încă ne umblat, dar cu luarea minte deretecat, cît vrem a fi, mai e de aflat.