Da, tot la cei în ultima etapă dinaintea dispariției dintre cei vii, parcă nu mai sînt printre noi. Cu alte preocupări și gînduri, o duc parcă nu mai sînt pe aicea. Din lumea aceasta au plecat cu toate că mai figurează, fizic, dar nu-s. Nu toți, unii se chinuie pînă dispar, acelora EL le-o prescris așa sfîrșit, fără noimă. Să nu mai poată fi altfel, nici măcar ocazional conștienți de ceva mai acătării.
Exemple vii către cei ce rămîn să se îndrepte și să nu-i urmeze în nedreptăți și fără EL. Că uite ce pățesc și să-și tragă pe seamă grabnic și atenți să nu-I mai greșească nici cînd. Că-n fața lor chinuitul e în altă sferă, cu ale sale gînduri reci fără ornice cicălitoare. Dus încă nu pe copcă, ci umflat de vîntul schimbării fudule ce-l mai plimbă prin lumea asta ce-i fără noimă lui.
Doar s-o mai aibă-n cine știe ce labirint întortocheat ale minții, ca un ultim omagiu vieții. Ce nu i-o fost destulă pentru a o vedea cum trebuia și acuma își ia adio de la ea. Fluturînd batista albă a predatului altei lumii, să nu-l mai osîndească. Că-i cătrănit de aici cu dric hodorogit și împăinjenită vreme de lung hotar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu