EL o dat cu tărie ordin omenirii de atunci să-I ție Sîmbăta ca a șaptea zi de serbare. Închinată LUI și de odihnă, după săptămîna de lucru. Și nedreptatea ce face, îI nesocotește porunca și-i obligă pe gură-cască pînă azi. Să nu mai ție Sîmbăta, ci duminica și așa-i și azi nelegiuirea ținută. Și EL ne îngăduie după atîta amar de vreme să-I încălcăm legea, oare pînă cînd? Știind că duminica I-o fost prima zi a facerii lumii, nu de odihna SA.
Ne mai și învoiește a viețui cum ne învoim cu viața și natura Pămîntului. Doar să nu ne comportăm ne la locul lui unul față de altul, ci cu respectul cuvenit omului din noi. Cumsecade și cu binele făcut și vorbit mereu și de rău și urît niciodată. Și după toate acestea ținute să-L ținem și pe EL minte continuu, cum E Adevărat. Ne mințit și ascuns în nedreptăți hîde, necurate.
Că fără EL prin lume de sîntem, nu ne ajută nici-o altă cale să-L urmăm. Că-I strașnic gelos și știu și nedrepții SĂI, dar nu mai au ce face, I-o prins cu ocaua mică. Și plătesc la greu și acuma încă un timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu