Calea de pe urmă, să fie de ani și ani în tihna familiei împlinite, demne de omenia. De care trebuie să fim, știindu-L bine și urmîndu-L cum putem fiecare și ni-i dat. Văzîndu-ne nepoții și strănepoții, ori altele realizări ale interesului uman. Obișnuit și mai neobișnuit, cum ni-i dat de SUS să o ducem, nu nepăsători ci cu folos util și bun firii umane.
În revenire cum poate de mii de ani, numai anumiți inși și-o mai puteau permite. Că le înlesnea EL aceasta, dar să căutăm mai fiecare să ne învrednicim așa să fim tratați. La rîndul nostru achitîndu-ne de condiția de om pe Pămînt cu EL și omenos. Că nu-i mai nimica întîmplător, ci strașnic programat în CER, dar și noi să fim mai atenți la viață. Încă de timpuriu prevăzători să-I fim, normali între oameni.
Ca să ne-o terminăm cum trebuie, omenește și cine știe mai cum în continuare. Că sigur de ne vom schimba cum ar fi și normal, alte existențe vom afla în lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu