Să învingem frica de ceilalți, să ne încredem în oameni. Să ni-i apropiem, nu să-i ținem la respect prin atitudine de respingere și ură. Ci cu bun-simț și bună-voință mereu între oameni, începînd cu propria familie. Și continuînd între apropiați și societatea din care facem parte. Comunicativi și bine dispuși, nu îndărătnici și înfumurați, ci cumsecade și atenți cu cei în nevoi.
Întrajutorarea îi greu de învățat, dar să începem, cît de cît și să o tot lărgim cît e posibil. Ne creind fisuri în alcătuiri bine închegate în timp, exagerînd cu ce nu-i încă posibil. Că încă nedreptatea face legea, strîmbă ca ea și asta-i situația deocamdată. Pînă ne vom dumiri cum ne cere EL să fim între noi toți, moralizați și cu binele mereu.
Cît despre EL să ne informăm bine și doar așa să-L abordăm neîntîrziat. Căutînd să ne încredințăm în EL de-i posibil și ne țin puterile. Că-i caznă și treabă de ținut la o conduită clară și fermă în continuare, sinceră doar în fața SA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu