Că nu-i iertare, e de mai analizat, de tras pe seamă, că omului multe i se trece cu vederea de SUS. Așa că și el să-și dovedească apartenența la aceiași pornire din facere, Divină și Îngăduitoare de multe mari și mărunte. Și generos în a lua ființă realizări, constituite cum ți-i pornirea bună, utilă și frumoasă chiar. La îndemîna și a altora, dornici de afirmări ne mai găsite între oameni și greu de făcut.
Să nu stricăm ci să construim, poate nu de toate cele, ci cît e posibil și util cu binele în față. Și să nu-L uităm niciodată, că EL nu ne uită și-I în preajma noastră mereu. Ne așteaptă să-L simțim aproape, dar e nevoi să vrem, sinceri și răbdători. Să-L convingem că-L dorim și nu ne îndoim de EL, Singurul Dumnezeu din CER. Unicul și ne despărțitul, gelos pe alți zei cum or fi, nu-I dorește lîngă noi.
Ci doar EL singur, că-I și drept, Creatorul EL este și deci, e grav dacă ne găsim alți zei. Mai ales închipuiri păgîne, străine de EL, mințind lumea că-i fiul Domnului. Și nu-i nici un fiu, ci un mort străvechi, mințindu-ne că-i zeu, e un necurat mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu