Ca struțul să nu procedăm cînd dăm inexplicabil de unii și alții în necazuri diferite. Cu capu-n nisip, nu știm, nu ne interesează, poate totuși luați aminte și vă interesați adînc, nu superficial, de cauzele acelor nenorociri. Sigur îs părăsiți de EL și au tăbărît pe ei nevoile și de nu se cumințesc în termen, o pot sfecli și mai și. Plecînd dintre noi, ne pricepînd viața atît de scurtă, cînd ar trebui să fie de 120 de ani.
Încheiată mulțumit și sătul de zile, cu toate ale vieții cît dorea, cunoscute. Cu familia liniștită, ne îngrijorată, c-o fost timp de anunțare din vreme că ne ducem. Unde? Murind pentru aI LUI cunoscători, e o cale ce-i știută, bătătorită încă de pe aceste meleaguri, vii fiind. Știindu-L cumsecade, și Acolo e o trecere mai departe în desăvîrșirea cunoașterii SALE.
Și a Lumii LUI, ce aici foarte puțini o știu, și de asta-i așa de aglomerată cu puzderia. De neajutorați, în nevoi și suferințe care mai de care, nejustificate de vreun nedrept. Că nu știu nici pentru ei însăși neobrăzații din fața LUI și a omenirii în necunoaștere încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu