3348...Zăngănitoate tare, dar azi nemaipomenite

  Vin timpuri și nu întîmplătoare, cînd ni se oprește nebunia de a mai fi nesimțiți. Oricine am fi de sus pînă jos, se simte schimbarea eminentă ce își arată zorii. Schimbărilor ce nu mai pot fi luate în rîs, în batjocură, ți se sbîrlește părul și pielea-i de găină. Ziua și noapte cu frica-n sîn, te cumințești, nu prea știi de ce, afli și nu poți crede.
  Te chircești, te ascunzi sub poala mamei, dar nici ea nu-i cu toate acasă, majori și bătrîni. De-a valma se comportă tremurînd că-i prăpădul pașnic deocamdată simțit. Ne atenționează și încă nu-i atinsă cota de cutremurare a ființelor ce trebuie să priceapă. Ce-i de priceput și se întîmplă ca și azi după așa mult timp de la asemenea teribile trăiri.
  Lumea să nu fi învățat mai nimica, revenindu-și, și mai și în dezmăț și nerușinare. Ca atunci cînd s-au rupt zăgazurile furiei cumplitelor vremi simțite dîrdîind cu toții. De frică și moarte zăngănitoare tare, dar azi nemaipomenite.