Fericirea şi binele în comuniune

   Fericirea nu e să fii liber, ci să ai o preocupare, o datorie de îndelpinit, dar care să nu te subjuge, ci să-ţi placă şi să cauţi să o îndeplineşti cum e cerinţa .
   Eu consider că dacă-l fac pe EL, Creatorul Universului fericit slujindu-l cum mă îndrumă şi vrea EL, voi fi şi eu, şi cred şi multă lume pe lîngă mine cointeresată cred.
    EL s-a îndepărtat de toată omenirea, s-a izolat nemulţumit că nu-i înţeles, inclusiv de aI LUI la care aşa mult ţinea, pentru că le purtase de grijă  şi-i formase pentru EL.
   Nu ştiu ce să spun, comentarii ar fi dar EL, e foarte greu şi cred imposibil de priceput de noi oamenii, putem înfăptui numai binele în relaţiile cu apropiaţii noştri.
   Sperînd că ne vom apropia de EL cumva, prin zestrea bună  şi de la înaintaşii noştri, să lăsăm zestre binele şi urmaşilor noştri sperînd că aşa ne vom apropia suficient pentru a fi observaţi de EL şi să avem o comuniune cu EL, spre ce doreşte
   Pentru că omul are dorinţe teologice din firea sa, EL, i-a înlesnit diferite credinţe ce-L recunosc oarecum  şi pe EL, dar totuşi obturat, necunoscut în cea mai mare parte.
   A dorit să ne umplem golul lăsat de cunoaşterea SA, cu altele ce ne-au îndepărtat de EL, iar acum are nevoie  să-L ştim măcar în adevărata SA Măreţie şi Minunăţie Universală.
   V-a fi greu pentru că ne vrea concomitent să nici nu mai greşim înfăptuind răul uman cel de toate zilele şi să ne-ndreptăm cît mai curînd pentru a nu ne pedepsi.
   Începem un an nou 2011 sub semnul pedepsei Divine, poate ne v-a mai păsui şi v-a arăta o minune cumva şi ne vom înderpta spre EL.

Adevăturile au fost şi vor fi postate

   Cu ulciorul la apă, da,  e altul proverbul: îl altoieşte bine şi pe urmă-l trimite cu ulciorul după apă, pentru că de sparge ulciorul, apă tot nu v-a mai aduce, aşa că-l altoieşte înainte ca să nu-l spargă cumva, prevederea .
   La fel şi EL a procedat cu mine, m-a pedepsit tare cam toată viaţa, şi nu ştiam dece, urma  să-mi încredinţeze credinţa adevărată în EL.
   Adevărată, de ce accentuiez aceasta pentru că aflu şi vă transmit vouă unele adevăruri neştiute  pe pămînt ci toate bojbăite, aproximate în cel mai bun caz, adevăruri nerostite care dor.
    Şi EL şi aşa m-a altoit pentru că am gura mare cu mult înainte de a o deschide  să aflaţi ce nu ştiţi încă, şi cred că nu e prea momentul acelor adevăruri spuse în gura mare.
    Acele adevăruri le-am postat de cînd sînt pe NET cam în fiecare zi, şi le-aţi vizualizat, le ştiţi. poate peste unele aţi trecut şi nu v-au atras atenţia în mod deosebit, dat ele-s acolo postate.
   Da unele pentru că erau prea tari pentru moment, am fost nevoit să le retrag pe unde am putut, sînt lucruri ce încă nici eu nu le prea înţeleg foarte bine.
   Un lucru postez, acelea trebuiau începute a fi ştiute cumva, şi-s libere şi-şi vor produce efectul cînd se vor coace, încă-s prea crude şi de ne-nţeles majoritatea cred.
   Unii le spun trăsnăi, pentru ei poate, dar se vor adeveri curînd, şi atunci, cine rîde la urmă... Şi nici nu-s de rîs ci unele-s serioase şi chiar de plîns.

Stăpînirea de sine

    Nu ştiu ce v-a urma în perioada următoare, numai EL ştie, dar trebuie  să luăm în calcul şi stăpînirea de sine în prezenţa primejdiei, să ne învimgem complexul fricii şi calm să nu ne panicăm.
     Panica ne reduce şansele reuşitei în acţiunile noastre, să ne revenim la normal pentru a evalua totul şi să luăm cea mai bună decizie oricare ar fi.
     Dacă ne vom gîndi la EL ar fi o soluţie salvatoare, cred cea mai bună, pentru că EL nu te lasă la greu niciodată, şi te ajută, încearcă-L de vrei pînă a avea nevoie de EL.
     EL ne aşteaptă, chiar dacă acum e cam supărat pe noi românii în primul rînd şi pe ceilalţi îi v-a penaliza la momentul ales.
      Dar tare aş vrea să caute o modalitate  de a ne trezi înainte printr-o minune cumva, şi poate vom reacţiona bine spre EL .
      Eu încă nu prea cred foarte tare că ne v-a pedepsi  aşa, pentru că pînă acum nu demult era spre bine orientată voinţa LUI
      Să ne punem speranţa în EL şi v-a fi bine oricum cu EL în gînd e cel mai sigur bine.

Trebuie să-L urmăm !

   EL se interesează de fiecare om, că-I creaţia Sa. Pe unii ce îL venerează şi-I apropie, de au şi înaintaşi corespunzători e şi mai bine.
    Isus nu are nici un amestec, decît prin religia lui, EL a dorit şi a reuşit să-şi îndepărteze neamurile ce nu le dorea în preajma SA, şi să-i mai persecute pe ai LUI, pentru neascultare.
    Inclusiv i-o pus pe creştini să-i "susţină" prin holocaust pe ai LUI !
    Ca să ştiţi un adevăr al SĂU, vă repet : nu-şi doreşte decît nişte oameni, devotaţi pînă-n pînzele albe, la care se uită cu lupa electronică să nu-I greşească , pentru că-s aI LUI, şi le-ar face aproape orice îşi doresc.
    AI SĂI de ar şti cumva să-L urmeze acuma, EL ar conduce planeta cred spre o dezvoltare de neimaginat cred că SF în bine.
    Dar aşa o mai tîrîe şi EL cu unii ca mine cam nepriceput, poate poate vă ve-ţi îndrepta cît de cît, cred că mai are mari prioiecte cu noi lumea de azi.
    Doresc cumva să-L fac să se răzgîndească să nu ne pedepsească amarnic cum şi-a pus în gînd în 2011.
    Da, acum în 2011 vrea să ne cam scuture, punîndu-ne să ne păruim între noi mai tare şi pe plan mondial din nou;aşa că nu ştiu cum să fac să se răzgîndească poate ne v-a da o minune de trezire să-L urmăm.

Existenţa SA

   I K-Dacă nu există Dumnezeu ,totul este îngăduit. Aşa-i fără EL printre noi în gînd, sîntem capabili de orice năzbîtie de la fundul răului la binele înălţător.
   Nu numai omului, dar şi natura o ia razna, şi stihiile oarbe ale hazardului se dezlănţuie nestingherite obraznice şi lovesc la nimerală pe oricine, fără cruţare.
   De asta e bine să-L avem în prajmă cumva, să nu lipsească reciproc avantajos cu respectul bunei cuviinţe înainte de toate.
   Cînd ne face apelul, să-L urmăm echilibraţi, conştiincioşi, pînă-n pînzele albe, că aşa-I şi EL nu te lasă la greu orişice ar fi.
   Se-ntîmplă omeneşte fiind, să te ia valul vieţii, lumescul, neatenţia, gîndul dus cu sorcova, cîte şi mai cîte, dar trezirea să fie fermă, clară, adîncă, definitivă şi viguroasă. Şi să-L urmezi cu încredere pe EL.
   Sînt firi deosebite, alese, rare, ce-L slujesc devotaţi toată viaţa, perpetuum, insensibili la tumultul firii umane, numai în gînd cu EL, excepţii ce confirmă izbăvirea curată adevărată, ce numai o visăm, Doamne, nu te supăra.

De la Moş crăciun la EL

   O fi ceva, să ţi se sugereze de mic că Moş crăciun îţi aduce darurile dorite, şi să i te adresezi lui cu cerinţe pe care uneori  maturii din familia ta nu le află, decît dacă trag cu urechea la destăinuirile tale.
   În unele familii legătura cu Dumnezeu e începută încă de mic, nediferenţiindu-L clar delimitat, şi aşa îţi rămîne ca o entitate neclară, că-I Unică, triplă, ori altfel şi de te ajută simţinndu-L în comuniune străbaţi viaţa cam ca-n rai preocupat, şi ne înţeles de familie, apropiaţi, şi de acaparatoarea religie.
   Se-ntîmplă coordonaţi prin familie de o religie cei incorectă, pedepsită de EL, să aveţi de suferit încorpore, oameni obişnuiţi, clerici, toată obştia, cît trăiţi.
   Ca atei, ori alte filosofii spirituale ne legate de EL, pedeapsa e la ea acasă mai permanent, şi nu scapi ci o trăieşti cu maxime şi minime, la nimereală, nemulţumit cît trăieşti.
   Sînt şi clerici ce-L simt cunva, dedicîndu-I-se,şi nu-s pedepsiţi nu suferă, de-i urmaţi o duceţi mai bine, cel mai bine tu cu EL în comuniune cît trăieşti.
   Cam aşa cînd eşti mic ai o credinţă ce e satisfăcută de Moş crăciun cumva, ulterior numai cu EL viaţa ta în comuniune fără linsuri şi pedepse v-a continua.
   Se observă cînd dăruieşti oricui simţi o bucurie intimă, e de la EL, caut-o toată viaţa ta, e începutul comuniunii cu EL, tot restul vieaţii vei fi îndrumat cumva vei sinţi numai atent să fii, bucurăte.

MOBILIZAREA !

   "Dumnezeu a creat pe om ca să fie slăvit de acesta"N.Steinhardt. Iar omenirea îL reneagă, îL uită, nu-L respectă, nu-L ştie măcar cine e El cu advărat, nu aproximat de om ca în Biblie.
   Ţi-ai creat propriu popor aL TĂU, care şi el e în eruare în ce TE priveşte, TU încă-l aştepţi, şi El TE caută parcă legat la ochi, bojbăe de mii de ani.
   Istoria SA corectă, fermă, clară, nu cred că o ştie cineva de pe pămînt, e mare provocarea ce o afirm eu acum, nici un om nu-I cunoaşte trecutul LUI Dumnezeu, Domnul oştirilor, Creatorul Universului.
   Ne-ai dat Doamne o himeră de lucru, isus, la unii, şi altele nenumărate, aşa de tare eşti supărat pe lume, că te-ai ascuns percepţiei noastre.
   Doamne mi-ai dat credinţa în Tine, şi Te caut, doar cu vagi rezultate Doamne, cred că am ceva certitudini, dar ele nu mă mulţumesc, şi de asta încă Îţi greşesc, şi mă pedepseşi, hăt tare Doamne.
   Doamne, azi de pe forum am aflat de o pedeapsă urîtă ce o pregăteşti poporului român, pentru că Ţi-a greşit, şi ulterior şi lumii în general , la anul.
   Eu din cîte ştiam nu ne mai pedepse-aI , pînă la trezirea în bine a întregii lumi, Doamne, mi-aI şi confirmat acestea pedeapsă şi mondială, cred destul de clar.
   Hai oameni buni ce citiţi aceste rînduri, mobilizaţi-vă, indiferent de credinţele voastre, şi să ne rugăm LUI pentru a ne ierta, la fel ca Iona în Ninive, poate vom scăpa, de vom fi măcar un milion pe întreg globul, cred.

Iertarea

   Iertarea, să ne iertăm pe noi cînd greşim, ar trebui să fie uşor, dar nu e , sînt oameni ce-şi iartă uşor derapajele, alţii din contra ţin foarte mult la o anumită conduită, ambiţioşi se iartă foarte greu pe ei înşişi, ori deloc.
   Ambiţia aceasta otrăveşe sinele propriu, da, e nevoie de a te îndrepta,să găseşti soluţii, să te zbaţi, să nu te laşi pînă nu-ţi învingi limitele înţelegerii, să vezi să nu se mai repete,o luptă tare grea, dar se poate.
   O culme greu de învins, să ierţi pe cel căruia i-ai greşit, e chiar inexplicabil de ce nu putem ierta acelora la care sîntem datori cumva.
   Uşor e să ierţi pe cel pe care l-ai mai ajutat, iertat cîndva, ori salvat cumva

Învingîndu-te

    În lupta cu sinele tău, pentru a te înfrîna să devii moral, nu-i nevoie decît de multă voinţă, perseverenţă, ambiţie, fermitate, dăruire, răbdare, şi educaţie în timp,
    Moralizarea e un proces, ce este contrat tare de mistici, considerînd-o inaplicabilă la oameni în general, dar în condiţiile de mai sus totul e posibil. 
    Devenind un om moral, te apropii mult de cerinţele LUI, şi astfel paşii de urmat spre EL, sînt mai uşori de făcut, eşti alt om.

Existenţele noastre

    Între început şi sfîrşitul existenţei în cele trei stări posibile, mai poate continua "după" o stare cred numai de perfecţionare a spiritului cred prin şi în EL.
    În viaţa asta întîlnim trăind cele trei stări posibile : raiul, purgatoriu ori iadul, după cum sîntem pregătiţi de înaintaşi noştri de sînge, ori o construim noi şi EL lăsîndu-ne cu încredere oarecum.
    După dispariţia din viaţa asta, sufletul, cred că se despovărează de gîndirea acumulată în EL, şi spirit din nou cred că poate continua, de EL depinzînd.

Condiţia umană

   "Condiţia umană e o  condiţie teologică. Asta e marea trăsătură specifică omului : nici rîsul, nici lacrimile, nici minciuna, nici gîndirea pe categorii generale" (Julian Huxley).
    Omul simte în intimitate inexplicabilul existenţei sale, şi de aceia,"însuşirea specifică omului e gîndirea teologică"
   (N. Steinhardt).
    EL doreşte în curînd să ne ajute să ne regăsim înpreună noi şi EL, într-o comuniune ce EL doreşte să nu fie scurtă în timp, ci benefică şi nouă şi LUI..

Intimitatea noastră

    O afirmatie ce cred ca-si are locul aici : EL mi-a comunicat ca intre receptorii nostri umani ai simturilor noastre si creier, EL si-a interpus senzori ce-I transmit LUI mai intii,si de-i da cale libera primim informatia.
    Aceste lucruri se intimpla la nivele foarte intime ale celulei, atomilor, poate si mai in profunzime , oamenii de stiinta inca cu au aflat acestea.

Să evadăm înspre binele nostru

   În lumea noastră omenească, pămînteană, limitată, nefiind capabili să evadăm în univers decît în foarte , foarte mică măsură,şi să ne privim din afară pentru a ne aprecia cumva.
   Sîntem înlăuntrul sistemului, nu putem face nici o constatare absolută, nici să avem certitudini.Putem avea numai intuiţii, bănuieli, credinţe, aproximări mai mult ori mai puţin corecte.
   Sîntem nevoiţi să credem lucrurile serioase, aproximîndu-le, nimic nu-i sigur, numai cineva dinafară ne poate nota corect independent de tarele noastre.Numai EL.Din cauza experienţei Michelson-Morley.
   "Şi credem că în sistemul acesta închis în care ne aflăm singura cale pe care ne putem apropia de absolutul Dumnezeu, cel ce nu e nici bun, nici rău(ci drept),este calea binelui (N.Steinhardt).
   De ce-I dau în sus şi-n jos cu EL : am fost liber cugetător, neştiutor, nedrept, un oarecare, pedepsit mai mult ca fiecare, EL m-a trezit, să nu-I mai greşesc, pentru a mă bucura cumva de restul vieţii, ce mi-O dă, urmîndu-L în trzirea voastră, unii mai conştienţi alţii nu.

Lumea spre EL

   Lumea e a maselor (Ortega y Gasset). Maselor nu le pasă de libertatea individului, ele îndrăgesc autoritarea, doar indivizii civilizaţi doresc libertatea (Nicolae Steinhardt).
   Masele prost conduse de indivizi veroşi în decursul istoriei, i-au schimbat cursul firesc,deturnînd-o în catastrofe mondiale inrecuperabile, dar de învăţătură.
   Trebuie multă cunoaştere în logica mulţimilor, şi ştiinţa conducerii lor, pentru ale feri de hăul necunoscut încă al subordonării fără un ţel bine definit, curat, adevărat, drept, pentru că EL le doreşte a le trezi în bine, la momentul ce-L alege.
   Cunoaşterea ce va urma, ne v-a îndruma spre ceva ce încă nu ne imaginăm, şi e firesc să avem răbdare, şi să căutăm pînă atunci să ne-ndreptăm cît mai mult, să numai facem rău nici în gînd.

Comuniunea mea cu EL

   La mine e o influenţă a gîndirii, cînd mă trezesc conştient fiind că-mi trece prin cap un gînd, uneori năstruşnic, de neimaginat pentru ce ştiu, şi ulterior de-L consult nedumerit fiind, Î-mi confirmă ori infirmă prin mai multe moduri, care au evoluat în timp în comuniunea mea cu EL.
   Sînt şi unele comunicări directe clare în gînd, în vis mai rar, ci mai mult conştient le dezbat cu EL în gînd mai toate problemele ce-mi apar în viaţă, ori legate de crdinţa în EL.
    Încă nu-s bine pus la punct cu toate ce-s legate de comuniunea mea cu EL, şi care trebuie să le aflaţi voi, mai învăţ încă, şi mă ţine din scurt pentru că-s tare apucat încă.

Pătimirea nefolosită s-au poate da

   Suferinţa nu-i totdeauna folositoare pătimitorului ; cum adică? simplu : nu ne dăm seama că plătim  pentru că greşim în faţa LUI .
   Şi se-ntîmplă ca şi înaintaşii noştri să ne fi lăsat nedreptăţile lor neîndreptate şi nu sîntem conştienţi de povara lor, şi plătim prin suferinţe de tot felul : boli, accidente, neîmpliniri diferite.
   Chiar şi copii noştri plătesc pentru greşelile noastre în toate chipurile posibile şi imposibile şi nu ne dăm seama, şi continuăm să perseverăm înrăiţi în urîţenii şi nedreptăţi.
   EL doreşte să nu mai facem rău nimănui, şi să fim gospodăroşi cu pămîntul ce ni l-a dat în grijă , nu vrem să-L recunoaştem, asta e, dar să ne respectăm statutul de oameni civilizaţi şi stăpîni responsabili ai planetei.
   Nu : nedrepţi, răi, nechibzuiţi, şmecheri, nemiloşi, leneşi, avari, egoişti, etc
   Degeaba vă trataţi cu medicamente, şi sofisticate metode medicale de ameliorare a suferinţelor, de nu căutaţi să vă îndreptaţi întîi şi întîi, şi vă va trece şi fără tratamente sofisticate, ci numai cu bun-simţ aplicat .
   Geşelile, mai ales cele cunoscute de noi, ce simţim că nu facem bine ce facem, şi totuşi pînă nu ne oprim să nu le mai face, vom avea de suferit noi şi ai noştri .
   Da, sînt unii cărora le merge cu relele, dar nu mult. are şi EL răbdare, îi mai păsuieşte un timp, nu ne pedepseşte chiar de cîte ori greşim .
   Şi mai e ceva, are şi EL socotelile LUI în relaţiile cu oamenii, compensaţii diverse şi cine ştie ce, de care numai EL ştie .
    Deci atenţie la neatenţie, de vreţi şi ştiu că doriţi să numai fiţi pedepsiţi , relaxaţi, puneţi-vă în gînd din acest moment mă schimb, nu voi mai face rele, ci numai cu binele pe toate planurile vieţii mele.
    Se poate ca ruptura să frapeze, prea dură, să nu şocheze pe atropiaţi, nici asta nu-i bine, cu toate că ar fi de dorit, atunci încet încet dar sigur fără întoarcere.
    În fiecere seară în pat înainte de adormire în linişte deplină, fă-ţi o recapitulare în gînd a faptelor şi bune şi cele rele cît mai puţine, din ce în ce pînă le elimini definitiv din viaţa ta .
    Iar dimineaţa în linişte deplină în pat după deşteptare, programează-ţi în gînd ziua de lucru cu cît mai multe fapte drepte şi bune, şi caută să le respecţi.
    Numai astfel te vei reabilita în faţa ta, te vei regăsi integru, deplin adevărat om al planetei, reprezentant al familiei tale mîndru că poţi să fii adevărat om sănătos, sigur deplin pe tine .

Mai amintesc

    BI o cam clarifică, deoarece EL crează în ziua a 6 a o pereche de oameni destinaţi muncii, pazei, stăpînirii planetei în general şi populării ei.
    După ziua de odihnă numai pentru EL mai mult, creează o nouă pereche pe care-i răsfaţă în Raiul SĂU, pentru ca din ei ascultîndu-L să provină un popor aL SĂU, care v-a avea rolul de intermediar între EL şi lumea oamenilor , a neamurilor.
    Prin firea lor chiar şi mai dotaţi şi îngrijiţi oamenii chiar şi ai SĂI îs greu de supus chiar şi de EL, astfel îi fac numai nefăcute de mii de ani îL nemulţumesc şi-I pedepseşte chiar aspru.
     Azi aşteaptă din toată lumea pretendenţi, indiferent de naţie, să-L ajute l-a trezirea în bine a lumii, şi să-L respecte , crede şi şti.

Completare la " Crezul meu , cu El în gînd"

   Nu e chiar aşa simplu, eu am primit credinţă de la EL, m-am străduit şi am primit şi confirmarea ei, că-s pe calea cea bună.
   Dar calea, ehei! e anevoioasă tare pentru un repezit ca mine, şi e tot nevoit să mă scuture uneori şi mai tare.
   Eu ca să lupt concomitent cu mine însumi şi să-ncerc şi să vă explic cum e cam cu EL, cu toată credinţa mea în EL, trebuie să caut a mă posta în una din cele trei metode descrise de NNiculescu.
   Observ o uriaşă diversă opoziţie, neîncredere, derută, şi cîte şi mai cîte neîţelegeri ; dar voi căuta, numai cu susţinerea LUI, să mă descurc cît mai bine în hăţişul lumescului de azi.

Crezul meu, cu EL în gînd

   "Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţional- şi nu e neapărat nevoia să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului- există soluţia (mistică) a credinţei... consecinţa harului prin esenţă selectiv"(Nicolae Niculaescu). Da, cămaşa ce îmbraci e alceva, nu-i călduroasă , e aspră şi dreaptă forţă Divină, aproape trebuie să fii imun la tot ce te înconjoară, eşti pe pămînt între oameni dar nu eşti .
   Întradevăr cînd ai credinţă nu-ţi pasă cam de ce ţi se-ntîmplă, eşti superior evenimentelor pămîntene (uneori mai şi greşeşti şi plăteşti imediat peşin, la greu) .
   Cît de cît depinde cît har ai, care şi acesta depinde de tine dar şi de înaintaşii  tăi ce zestre de credinţă ţi-au lăsat, pentru că hrul e prin excelenţă selectiv.
   Zestrea de credinţă se poate să nu o percepi tu, ci este la EL evidenţiată, şi de mişti bine, adică în sensul interesului LUI, în frontul lumescului nostru dezordonat şi nedrept .
   EL te atenţionează trezindu-te bine, ca pe mine (mai am de învăţat), şi caută de-I ceri (şi de nu uneori) să te-ndrumeze spre EL.
   E cale lungă să ajungă şi poate şi rămîne de nu eşti capabil de schimbarea cerută de EL .
   Eu nu vreau să mă las învins, de propriile inerţii neîndreptate încă, greutăţile vieţii, încercările şi pedepsele ce mi le dă EL .
   În lupta cu inerţia nedreptăţii atotputernică se poate să gîndeşti. mai bine mor decît să-nvingă iar minciuna, şi-n acel caz se poate să te gîndeşti : "păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc."(NN)
   Nu voi ajunge niciodată pînă acolo să gîndesc aşa, sînt sigur pentru că EL e cu mine şi nu mă va lăsa, dar să ştiţi ce hotărît sînt, sub inpulsul SĂU.
   Gîndind aşa tranşant de regulă : nu mai poţi "fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit"( ). Pot fi ca şi copilul din povestea regelui gol de Andersen, habar nu am de zgardă, nebun întru libertate. În credinţa în EL şi numai în EL , aparţin unei lumi a LUI, nimeni n-o ştie, o improvizeată, aproximează (pentru omul simplu cu bune rezultate) .
   EL s-a ascuns lumii "nădăjduies că-s greu de-nţeles" (Thomas Mann) , şi chiar a reuşit să fie neînţeles de noi nedrepţii cu care nu vrea să se-ncurce .
   Mai există o obţiune pentru mine, tare ademenitoare azi în "prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dinpotrivă, scoţi din ele poftă nebună de a trăi şi de a lupta"(NN). Parcă reînvii , întinereşti la gîndul că vei putea lupta pentru adevărul LUI, neştiut în lume.
   "Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sînt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo nădejde probabilă şi raţională, cu cît cenuşiul, întunericul şi vîscosul se intensifică se puhăveşte şi se încolăceşte mai inexplicabil, cu cît pericolul se sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic, de luptă,şi cunoşti un simţămînt (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie. Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari [cred ei] ca ale tale[ei nu ştiu de EL] . Te furnică fericirea de a lovi şi tu [să afle aşa şi ei de EL, că e lîngă mine şi mă susţine nemijlocit]. Nu numai că nu deznădăjduieşti, nu te declari învins şi răpus [cu EL alături nici nu se poate aftfel], dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă [cred unii] voioşie. Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională,....o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de oţel înobilată şi de o sănătate spirituală [ cu EL nici nu-i altfel cu putinţă] adamantică"(NN).
   Mai e ceva deosebit de spus aici " să le spun tot ce cred eu despre ei,şi să intru în ei ca un tanc...nerăbdarea de a le striga adevărul dela obraz (NN). Adevărul LUI, nebăgat în seamă de lume de mii de ani cum vrea EL, neştiut, nerespectat, fără frică de EL, necrezîndul defel aşa PUR cum vrea EL, pentru că-I gelos, pentru că-I Creatorul Universului, Domnul oştirilor CERULUI .

EL şi tu cerinţe şi dezbateri

  Nu-i suficient să-I spui mulţumirile, rugăciunile, recunoaşterea vinei, greşelile, să-I ceri iertare, ci trebuie să respecţi ce te-ai angajat, să-I respecţi cerinţele transmise ţie, şi pe care le-ai consimţit a le respecta.
  Da, se-ntîmplă din avînt, neatenţie să mai greşeşti, e omeneşte , dar imediat să tresari cînd vezi ca-i luat-o pe arătură, că I-ai greşit, să te căieşti, şi să cauţi să nu mai greşeşti .
  Căinţa, e o formă de exprimare a părerii de rău, adîncă, fermă, clară, din suflet siceră, să suferi sincer, că ai greşit, şi ve-i simţi o uşurare, pentru că EL te iartă, dacă cererea ta de iertare e adevărată din toată fiinţa ta .
   De eşti începător în ale credinţei, şi-n general om aşezat, cît de cît corect, om simplu, muncitor, cu simţul datoriei, responsabil, un om dintr-o bucată, adevărat, greşelile tale vor fi mai uşor iertate de EL .
   Mai complicat e la cei avansaţi în ale credinţei, de greşesc, pentru că şi greşelile lor, sînt mai dichisite, ei nu greşesc oricum, sinplu, ei îşi i-au măsuri de acoperire, precauţiuni, şi cu toate acestea dacă tot greşesc.
   Îs pedepsiţi exemplar, nu ca la un om simplu, la ei nu merge cu căinţa, ci trebuie să se trezească de-a binelea şi definitiv, nu mai merg iertările simple, ca o uşurare, nu la ei atenţionarea durează mult, pentru că de la ei EL are aşteptări mari, şi e vai de iei de mai greşesc, amarnic e EL .
   De fapt EL, te avertizează dinainte de a te pedepsi că ai început să calci în străchini , de eşti niţel mai credincios ca ceilalţi, şi simţi asta, e bine să nu mai continui în greşeală, să-ţi revizuieşti acţiunile, să te reţii .

Pedepsire, alinierea

   Pedepsele date nouă de EL pentru a ne îndrepta, pentru a-L şti, a-L respecta, a-I şti de frică, a-L crede şi înţelege.
   Cît mai adevărat incontinuu în gînd cu EL, şi pentru scurte perioade e posibil să-ţi fie ocupat gîndul şi cu alte treburi fireşti.
   Da, I-am greşit tare, m-am avîntat în luări de poziţie , cu care EL nu era de acord, şi nu L-am înţeles, nu am ştiut multe încă şi am fost aspru penalizat, mai am de învăţat încă.
   Voi căuta să nu mă lăs pînă nu voi şti cît vrea EL de la mine. De asta am retras  nişte postări ce cred că nu erau corespunzătoare momentului.

Înainte de cum va fi trezirea

    Na-i să mai hăhăi mult indiferent în lumescul tău, şi te vei trezi odată cu lumea, şi nu vei păţi nimic totul va fi bine şi neaşteptar de frumos şi util.
     Chiar nemeritat, deoarece EL , s-a săturat să ne tot pedepsească, fără vreun folos pentru EL, şi pentru noi, care o batem pe loc, şi ne merge ca din piatră, pentru că nici nu-L ştim măcat.
      Nici nu ştiu cum va fi, cînd va fi, pentru că EL trebuie să facă ceva, nu ştiu ce. Cred că nu am fost destul de inplicat în trezirea în bine a omenirii, din dreptul meu, mai am de învăţat.

Comportamente umane în evenimentele credinţei

   Credinţa ia forme diverse de manifestare pentru oameni cum se pricepe fiecare, cum vede pe alţii, cum simte fiecare puterea ce-l atrage, nevoia, curiozitatea.
    Unii din credinţă, cu nevoi disperate, de viaţă şi moarte ;alţii cu intinctuale, animalice, dar totuşi umane nevoi şi alţii ca la spectacol de bîlci ieftin chiar îl găsesc grotesc.Mai exită cei ce se plictisesc şi să se afle-n treabă se bagă şi ei în mulţime, poate din obişnuinţă, fără nici o tragere de inimă.

Ştiinţa

    EL consideră că am cam rămas în urmă cu realizările ştiinţifice, trebuia să cutreerăm demult universul de-L respectam niţel mai mult.
     Toate-s cu acordul SĂU, pentru a-I demonstra că nu ne-a dotat cu gîndire şi spirit DIVIN degeaba, condiţia e să nu facem rău pentru că ni se întoarce cu vîrf şi îndesat.
     El doreşte o trezire în bine a noastră acum, şi nu mai vrea să ne mai pedepsească tare, ci numai ici colo, ca să nu-I uităm domeniul Dominant EL.

Ipostaze ale noastre în raport cu EL

    Uneori nu ne cunoaştem posibilităţile, şi renunţăm uşor în faţa greutăţilor umane, ne trebuie tărie, şi motivaţie, mai ales de te ştii sprijinit de EL, învingi orice obstacol.
     Să te-nvingă cine se roagă la o brichetă, autosugestia, e foarte inportantă cînd şi EL contribuie, astfel, se vede ce bine o duce omenirea pedepsită, pentru că-i nedreaptă, înrăită în autosugestia răului, iar a binelui defel.
     Să nu întindeţi coarda împotriva LUI, că pedepsele-s amarnice, numai cine a fost pedepsit îL cunoaşte.
     Întradevăr, EL s-a ferit să fie cunoscut neamurilor, şi le-a întins creştinismul, capcană ce-s şi azi încîlciţi în ea, fără sorţi de scăpare de se mai crede în nedreptatea ce tronează azi în lume, şi ateeismul = fiecare propriu dumnezeu, numai pedepsele mai trezesc, pe unii.
      Pe unii îi avertizează prin vise tari, ce uneori îşi ating scopul, trezirea , de-s echilibraţi.

Familia ta şi EL

    Unii doresc să înceapă o relaţie cu EL, dar încă nu-s pregătiţi, şi se sperie de ce greu urmează pentru ei, cînd au prima revelaţie  ce prezintă cum stau ca analiză, chiar şi în vis
    Am înţeles că nu-s şanse să-L ştii, şi mai ales să-L respecţi. Aşa că erau noţiuni elementare de pornire, ce nu le doreşti, EL ţi-a arătat în vis unde te afli, chiar de mai trăieşti încă, totul e nesigur pentru tine, mai bine nu încerca să te reeduce.
     Nu ştiu, după entuziasmul de aseară, ţi s-au înecat corăbiile văzînd realitatea ta, totul e un ansamblu, nu singură ci cu familia ta, speranţa lor.
      Eu, de nu aveam în spate o familie bună în faţa LUI, nu mă alegea, pentru că nu am fost cine şte ce. Mai gîndeşte-te nu te grăbi să strici ce a început, ca orice început e greu, nu prea se vede luminiţa, dar ai răbdare, linişteşte-te, dacă nu pentru tine măcar pentru familia ta, fostă, prezentă şi viitoare.
      Da, toţi sîntem evaluaţi înpreună cu familia noastră, nu de unul singur, pentru că de eşti un credincios cu trecere la EL, vei dori binele şi familei tale, şi EL ştie asta, şi de asta caută să te responsabilizeze, şi pe membrii familiei caută să îi ai în vedere la credinţa în EL, de vor ori nu aceia.

Credinţa în public

   Există numeroase forme de practicare a diferitelor credinţe, trecînd peste nefiresc, şi nu sînt pedepsiţi prin boli, pentru că au ceva ce acei ce-s cu igiena la-ndemînă nu au, şi se-ntîmplă să se-nbolnăvesc  cu toată precauţia .
    EL doreşte dăruire totală, să te laşi în seama LUI, aşa empiric cum crezi, şi-ţi va merge numai credinţă neprecaută să ai. E o altă lume lîngă noi şi e bîlci pentru unii, şi salvare pentru unii practicanţi.
    Nu-s de acord cu practicarea în public a credinţei, dar asta e la noi încă.

Se-ncearcă încă minţirea lumii

    Unii răuintenţionaţi caută să mintă despre mesia încă din Geneză în Vechuil Testament :  Genesa 4-3-22 : "...Să-l înpiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mîna,să ia din pomul vieţii, să mănînce din el şi să trăiască în veci" (23) : Deaceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pămîntul, din care fusese făcut.
     Nu se rînduieşte alceva, de nici un mesia, ci simplu şi la obiect. Da sînt închipuiri, vise, dorinţe de neîndreptaţi, tot ce se poate, dar nu în izgonirea din rai.Iubirea, unde-i? că nu o văd nicăieri, ci ură şi iar ură întradevăr umană, dar mai aproape de animalitatea omului, decît de morală, şi foarte departe de credinţa mult invocată,doar în lozinci bune pentru prostimea încultă.
      Aşa că mai încet cu propaganda de prostit lumea, fiţi realisti, nu lozincari de şanţ, de care lumea s-a săturat pînă peste cap, unde trăieşti? Treziţi-vă !

Eu, între EL şi lumea de lîngă mine

    Am să caut în continuare să nu mă prea iau de BI, EL a tolerat-o pînă mai ieri, folosindu-I, creind aşa de mare confuzie în cea ce-L priveşte încît caut să lupt, dar am nevoie şi de contribuţia LUI sinţită şi de voi cumva.
     Înainte înrăit, obişnuit să-mi fie frică de consecinţele nerespectării legilor, nedrepte în general lumeşti,şi de întîmplările nefaste ale răutăţilor vremurilor şi vremelnicilor netrebnici. Acum îs altul, mă ocolesc pedepsele de orice fel, nu-mi mai este frică decît de EL, nu mai sint ce am fost, un înrăit oarecare, îmi văd de drumul meu, alături de EL, căutînd după cum vrea EL, să mă schimb din mers. Mai am multe de învăţat. Mă mai ia uneori, încă şi pe mine valul vieţii, sînt un om obişnuit, dar simt repede că-I lîngă mine , şi caut să-L găsesc,şi înderptat merg mai departe. Nu mă lasă să calc în străchini decît ca o consecinţă a ne îndreptării mele încă totale şi mă îndreaptă.
     Simt cu mîndrie o detaşare faţă de lumea înconjurătoare, nu mai sînt un om obişnuit pentru mine, şi familia  simte o oarecare schimbare dar nu înţelege ce se-ntîmplă cu mine, ceilalţi oameni cărora nu m-am destăinuit defel nu văd decît acele superficiale vizibile schimbări de înfăţişare, care EL mi le-a pretins, şi mulţi nu le înţeleg defel
     Şimon Ben Lakiş(cca.200en-cca.275en):Iată forţa căinţei:ce are puterea să transforme greşeala în mijloc de întoarcere la calea dreaptă . Îndreaptă-te întîi pe tine şi numai după aceea îngrijeştete să-l îndrepţi pe altul.

Din nou, tot eu cel vechi, şi voi cumva cu EL

   Am să caut în continuare să nu mă prea iau de BI, EL a tolerat-o pînă mai ieri, folosindu-I, creind aşa de mare confuzie în cea ce-L priveşte încît caut să lupt, dar am nevoie şi de contribuţia LUI simţită şi de voi cumva.
   Da, am cam nevoie ca EL să se facă simţit şi de unii din voi, pentru că întîlnesc numai opoziţie, indiferenţă în cel mai bun caz, EL, îL simt şi acum, mă susţine, dar voi, habar nu aveţi ce înseamnă EL.
   Am bătut şi la porţile ortodoxiei, şi erau închise mie pentru EL, şi recent pe Wiki, nu am supravieţuit, tot pentru EL, deoarece eu am priceput că EL doreşte să-L fac cumva cunoscut, şi nu-mi merge deloc cu voi.
    Sînteţi înţepeniţi în nedreptatea lumii actuale atît de aberant, că nu vedeţi mai nimic din adevărul SĂU pentru voi
    Nu mă voi lăsa oprit din mersul spre aflarea LUI, dar în cazul lămuririi voastre, cred că trebuie să-mi schimb strategia, şi tactica, e prea de începător nepriceput, în lupta cu ceva ce EL a lăsat să se dezvolte oarecum.
     Am să caut să mă schimb cumva pentru a putea să înving inerţia voastră în nedreptatea lumii, şi-I cer aşa mai în văzul lumii să mă ajute cumva, şi pe voi de se poate, să vă influenţez alături de EL trezirea voastră în bine.

Viitorul cu EL şi Lumea LUI şi a noastră

    Dacă un fals admis şi tolerat cred şi încurajat de EL( am explicat de ce), a strîns atîta interes în jurul NT, mai mult şi impus la începutul creştinismului.
     Oare ce se va întîmpla cînd omenirea va afla în sfîrşit ADEVĂRUL despre ADEVĂRATUL DUMNEZEU CREATORUL UNICUL Universul.
     Cred că va fi o nebunie totală, o beţie de încredinţare fulger, şi totul pentru că EL doreşte o trezire în bine a omenirii întregi.
      Va aduna masele, mulţimile pentru ale încredinţa în EL aici pe pămînt, din timp se va afla prin NET peste tot globul indiferent de meridian ori paralelă.
      Toţi vă veţi da seama de greşeala făcută mii de ani, de a nu-L respecta ci denatura şi renega mai permanent.
      Vă va ierta încorpore, şi vă va primi cu mare bucurie aI LUI, fiind FERICIT şi pentru voi.
      Se va isca mare sărbătoare în CER şi pe pămînt, va fi fericire unanimă, după care cred că încet încet se va instala o nouă ordine mondială ce-L va şti, respecta şi de frică, cumva apariţia SA va fi şi înfricoşătoare minunată , măreaţă, dar de atunci omenirea îL va crede fără echivoc.
      Noua ordine nu va mai funcţiona pe bojbăială, ci va fi cu reguli precise, ce EL le va împămîntăni pe veci, şi continuu, pentru a nu ne mai scăpa din MÎNĂ, ca de cînd ne ştim fără STĂPÎN.
      Nu va fi teruare ci ordine bună, cu bun simţ, onorabilă, desăvîrşită, adevărată, respectată în veci.
      Vor dispărea pedepsele, toţi vor înţelege de bună voie, va fi o armonie universală, tolerantă, îngăduitoare.
      Pămîntul va înflori peste tot, viaţa bună va triunfa, descoperirile ştiinţifice vor duce omenirea grabnic în spaţiul cosmic alături de LUMEA LUI, unde ne e locul.
      Raiul se va instala pe terra permanent, aşa văd eu Doamne toate, şi cred în realizarea aceasta multifuncţională, cu sprijinul TĂU, în comuniune permanentă cu tine TATĂ CERESC.
      Doamne ajută!

Viaţa nu e veşnică nici pe ceea lume, o mare păcăleală!

   Eu am avut o experienţă în privinţa vieţii veşnice cu EL, şi nu-mi mai trebuie nici să mă gîndesc tangenţial, am fost aprig altoit chiar după ce păşisem în credinţă, pe tema asta, aflînd de la EL, că NU ESTE, în privinţa oamenilor viaţă veşnică nicăieri.
    E un subiect închis, mi-a comunicat că numai proştii şi inculţii au voie să spere, pe aceştia EL îi va îndrepta, cind va veni timpul ;e o mare păcăleală, o falsă premiere pentru cei plecaţi cu sorcova pe calea greşit trasată de NT.
    Credinţa mi-o dat-o EL, şi nu-I încerc limitele toleranţei LUI, ci mă străduiesc să-L urmez. Repartizarea fiecăruia pentru vieţuire, e făcută de EL, pentru a da toate examenele necesare cît trăieşti, unde te-ai născut, ţi-s prescrise a le urma, chiar de ţi se par cu influienţe nefaste, aşa trebuie să fie, pentru a lupta şi să le-nvingi, nimic nu-i uşor.
     Pentru aI demonstra LUI, că meriţi să duci o viaţă plăcută, ca-n RAI, cu relizări pe măsură, şi sătul de rodirea ta în toate domeniile ce le doreşti, ve-i afla în comuniunea ta cu EL, şi momentul trecerii liniştite, şi-o vei şi dori ca o împlinire firească de întoarcere la EL.

Foarte scurtă istorie

Am mai postat referirile necesare, dar reiau : Dumnezeu, a făcut o pereche de oameni, iniţial pînă la ziua de odihnă, aceştia urmau să se hrănească după munca pămîntului, să-l îngrijească, şi păzească, înmulţindu-se înte ei deocamdată ca orice animal de pe pămint, la libera iniţiativă. Ulterior după ziua de odihnă EL S-a gîndit să-şi facă oamenii SĂI între oamenii pămîntului. Să-L reprezinte, şi au apărut Adam şi Eva, într-un spaţiu preamenajat cu de toate pentru toţi, şi cu interdicţii pentru viitorii muritori, chiar şi în cunoaştere, ceilalţi oameni din afara raiului, erau fără ruşine cam ca azi, mai animalici oarecum, fără bunsimţ. Noroc că Perechea preferată, de viitori diplomaţi ai LUI între oameni, erau neinstruiţi suficient şi cu duh de la EL, au cutezat să-L supere, furîndu-I din cunoaştere. Vale-a, Li-o fi zis, la un loc cu ceilalţi şi voi, a fost prima frigere a LUI cu felul oamenilor de a fi, indiferent de-s mai dotaţi ori ba. A urmat o oarecare înprăştiere a prăsilei mai sfinte, EL, a făcut ce s-a putut oarecum, şi noroc cu Noe, pentru că EL, renunţă la oameni înecîndu-i, şi nu numai, Şi iar începe o nouă epopee de strunire a speciei umane, ce durează un pic mai mult, şi aşteptările LUI, iar se năruie, şi tot cu Poporul Ales, ş.a.m.d. pînă azi, .

Legătura cu EL

   Mulţumirile, recunoaştera unei greşeli ori mai multe şi cererea de iertare, cererea de îngăduinţă ori de ajutor adresată LUI, să le faci cînd te hotărăşti să I te adresezi repetîndu-le de un număr de ori pe zi.
   Să nu te grăbeşti, în tihnă, cu răbdare, cu gîndul numai la ce gîndeşti pentru EL. Se poate ca să te gîndeşti în timpul lucrului la EL, şi la relaţia cu EL, dar timpul de mulţunire e alceva, e o concentrare pentru a lua legătura cu EL, şi trebuie să uiţi chiar şi de tine în acel  timp, să I te dedici cu cît mai multă concentrare, să te fereşti, în linişte pe cît posibil, numai tu cu EL în gînd.
   Vei simţi după un timp în relaţia cu EL, că EL te semnalizează cumva cînd primeşte "rugăciunea" ta, şi cînd e  mulţumit şi te poţi opri,şi să revii periodic de cîteva ori pe zi.
   Să nu fii zgîrcit, în a lua legătura cu EL, de cîte ori crezi că trebuie, nu numai de două ori pe zi, seara să faci analiza  zilei mulţumindu-I pentru absolut toate, să nu uiţi ceva ; dimineaţa, cere-I îngădiunţă să poţi efectua absolut toate lucrările necesare, poate şi unele nenominalizate, neprevăzute.
   Să fii darnic în a lua legătura cu EL, ca să fie şi EL cu tine.
   Astfel procedînd nu îţi va fi teamă de nimic neprevăzut, greutăţile te vor ocoli, şi nu vei fi pedepsit, sînt şi încercări ce tebuie răbdate, EL va fi cu tine, prin semne îL veI şti, numai trebuie să fii foarte atent la orice amănunt cît de neînsemnat, pentru că EL nu face gălăgie pentru tine, e discret.
   Legătura cu EL poţi să o iei, în picioare relaxat nu cu mîinile întreunate, poţi să le ţii şi-nbuzunar, nu încordat, în gînd, cu orice orientare a corpului; culcat ori şezînd relaxat, nu cu ochii închişi, ci oricum, cu gîndul la EL, asta contează, de nu te poţi concentra cere-I voie să revii, nu te lăsa colpeşit de neputinţă, ambiţionează-te.
    Se poate să nu-ţi meargă ceva, nu eşti îndrumat de EL deoarece doreşte o mulţumire restantă ce nu o ştii încă, cu timpul ve-i dobîndi abilităţi de aL simţi, cînd să-L mulţumeşti adresîndui-TE.
    Se-ntîmplă cu timpul să-ţi dea semne, cînd trebuie să laşi tot şi să I TE adesezi, cum te-ai obişnuit cu EL.
   Prima dată, începutul e mai greu, după aia va merge, te vei obişnui, trebuie să ai răbdare multă de nu-ŢI va răspunde imediat, se poate să trebuiască să se lămurească de eşti serios, ori ba, să fii calm, încrezător în EL.
    Să te bucuri de orice reuşită, indiferent de moment ori greutate, şi să-I mulţumeşti cît de repede poţi, totul în GÎND cu EL. Să ţii legătura cu EL permanent orice ar fi. SĂ te fereşti de indiscreţi, în locuri cît mai ferite, să nu te afle nimeni ce faci.
    Să nu te lauzi la nimeni, pînă nu-ţi dă EL permisiunea expresă, vei simţi acel moment, numai atunci, altfel discreţie totală, numai tu cu EL. Relaţiile cu oamenii să nu sufere, să te porţi cît mai normal în viaţă. Cu timpul va veni acea detaşare firească la oamenii cu har dela EL.