În Pateric : "Curtezana care ori de cîte ori venea un anume mare pusnic în oraş după treburi îi dădea milostenii şi-i plăcea să-l asculte. Odată, după ce bătrînul îi vorbise, l-a întrebat : Părinte este ispăşire ? . Zice bătrînul : Este. Atît. (L-a urmat pe loc şi a dus-o la o mînăstire de femei, în pustie. )". Sînt de toate cele, dar de vrei cu adevărat neapărat, altfel e degeaba, pe-ncercatelea nu merge, e vorbă-n vînt, gînd neserios, aşa că ce-ţi doreşti fiinţei tale sincer, sufletului tău.
Căzneştete adînc corect să te afli sincer în sinea ta, clar ferm, pentru că de te răzgîndeşti, nu-i bine. Hotărîrea-i pe viaţă nu mai poţi renunţa, adio plăceri lumeşti, ai altele şi obligaţii şi mai şi, responsabilitate mai altfel, nepricepută-n lume. Te aşterni pe alte reguli ce încet, încet le afli şi porneşti în schimbarea totală, chiar dacă ţi se pare că nu prea, e o demarare pornire lină, să nu-ţi pierzi capul, fiecare are felul său propriu de înţelegerea lucrurilor şi deci se pot diferite interpretări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu