Nicolae Steinhardt : "Singurul mijloc de a vorbi corect, pe de-a-ntregul, este, la urma urmei, de a trăi corect. Limbajul cinstit, limbajul acela care ne liberează de limbaj, e un soi de sfinţenie". Aşa-i şi-i greu să te ţii mai încă şi să ajungi pe aşa culme te suflă toate părţile gol de eşti, mai bine retras în locul tău de lume, cum poţi şi mai află din partea-ţi ştiri cum or fi.
Iar N.S.:"Ne inspiră neîncredere păcătoşii care n-au în gură decăt neprihănirea, neostoirea, necontaminarea. Cred cu toţii - verbal - în metafizism şi manicheism, concep viaţa religioasă sub forma etericului şi absolutului. O concep, la propriu, căci în fapt îşi duc mai departe viaţa de păcat sub cuvînt că păcatul fiind irezistibil, iar creştinismul totuna cu etericul absolut, nu pot ieşi din dilema în care se află. Lui Satana îi închină viaţa lor păcătoasă, iar lui Hristos vorbele şi scrierile lor slăvitoare ale purităţii celei mai rafinate".
La aşa ziceri adevărate, dar urîte, înfăţişînd hîdul din unele religii de cînd lumea, ce fugăresc enoriaşii încotro văd cu ochii, se zice de ei : nu face-ţi ce face popa ci numai ce zice, vai de ei, îs şi ei în plata Divinităţii şi plătesc şi se trec fără urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu