Pedepsele apropie Divinitatea de cei năpăstuiţi, în locurile de detenţie, în spitale, în orice loc privativ de libertate, minunile-s la ele acasă, uşurîndu-le suferinţa doar, doar vriun pedepsit, sau oricine altul atent şi cu chemare I se încredinţează începător încă de acolo, ca să-i fie pedeapsa ori întîmplarea roditoare, adică nu rateu ordinar, nepricepîndu-L mai deloc, tot aşa de cînd e lumea, ci o îndreptare poate episodică, dar decît de loc, e de luat în seamă, şi se poate înfăptui o viitoare încredinţare, ca-n cazul meu, EL e foarte atent la orice îmbunătăţire ivită în trăirile oricui.
Deci ocazii apar cam în tot locul, de a-L întîlni şi pricepe măcar aşa empiric, nesigur, începător şi e o posibilitate de a porni o colaborare de salvare (mîntuire, izbăvire) a ta şi nu numai şi să nu-ţi iroseşti viaţa cu pedepse şi neajunsuri ce li se par unora normale fireşti, dar ele nu-s, deci toate, absolut toate neîmplnirile cît de mici şi neînsemnate îs de luat în seamă şi de luat legătura cu Dumnezeu cum poţi, dar să o iei serios şi să-ncerci să-ţi rezolvi neputinţa ta ori a celor apropiaţi ţie şi eşti bine venit şi-ţi va răspunde şi începe o nouă viaţă pentru tine.
N.Steinhardt : "Minuni vor fi în cursul anilor de închisoare (suferinţei de orice fel) cu duiumu. Cine a trecut prin închisoare (nu neapărat ca pedepsit în orice loc de suferinţă ci şi ca simplu vuizitator) nu se îndoieşte de minuni, ci se miră că nu sînt recunoscute de toată lumea ca lucrul cel mai norman".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu