"Dacă Dumnezeu nu există înseamnă nu numai că insul îşi poate face de cap, ci şi că natura şi universul nu au nici o îndatorire faţă de om. Totul e îngăduit şi împotriva fiinţei raţionale ; totul e îngăduit şi forţelor oarbe ale naturii, coincidenţelor ironice ale hazardului, urzelilor complicate ale destinului. Iubitorii de raţuine şi dreptate - printre care s-au recrutat îndeobşte necredincioşii - ar trebui să-şi dea seama că ei mai mult decît oricine, au tot interesul ca Dumnezeu să existe. Să nu dea acest contestat Dumnezeu nimănui să ajungă aş dori ca Dumnezeu totuşi să existe şi să nu ne fie îngăduit chiar orice"(Nicolaie Steinhardt).
Chiar orice nu nu-i îngăduit, dar nu ne dăm seama imediat ci în timp, de ne e capul a afla răspunsurile la multele probleme legate de existenţa noastră, cu o condiţie, să-L respectăm cum se cuvine, de nu asta e, şi nu ştim nimic ori mai nimic, ne dîndu-ne seama de influienţa Lumii Divine în lumea noastră a umanităţii de pe Pămîntul SĂU, dat nouă în folosinţă cu îndatoriri corecte şi de bun-simţ.
Simţim cu spaimă diversele răzvrătiri ale naturii şi cîte alte urgii ce ne lovesc năpraznic uneori în timp chiar şi-n ultima perioadă, dar îndreptarea dorită de Divinitate nu ne-o punem deloc, ci-i dăm înainte cu tupeu nedrept nepăsîndu-ne parcă de ce ni se întîmplă, iresponsabilitate nepăsare fiece o fi, aşa-i destinul zic unii mai nedrepţi şi neştiutori ; nu-i aşa de-L respectăm cum doreşte cu aplecare în faţa SA, nu ni se întîmplă acestea toate nedorite şi de intrăm şi-ntr-o comuniune cu EL ni se întîmplă numai lucruri dorite în comun Divinitate-om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu