"Dacă dragostea de aproapele nostru ne este imposibilă în esenţa ei, măcar sub forma amabilităţii o putem manifesta relaţional"(N.Steinhardt). E ceva să ne putem comporta amabil, binevoitor cu respect faţă de toţi oamenii, să ne reţinem a fi bădărani, prost crescuţi ci să ne îndeplinim facerea că sîntem oameni şi să ne purtăm omeneşte, domneşte, civilizat chiar de nu ni se răspunde pe măsură, să ne învăţăm a nu aştepta de la nimeni nimic cuviincios, doar să ne mulţumim singuri cu ce facem bine, frumos şi util altora şi nouă.
Vaccinarea acesta împotriva aşteptatelor mulţumiri să o faceţi cît mai repede, pentru că vă otrăveşte îndreptarea ce o construiţi în voi, încet, încet şi să treceţi mai departe fără supărare, ori încruntare ci cu un fel de automulţumire, cuminţenie, ţie ţi-ai făcut bine aşa că fii cum trebuie moral, potolit şi căutînd să nu te autonemulţumeşti. Firescul din noi să se-ntoarcă acolo unde-i este locul la noi Românii dintotdeauna, dar cam uitat de un timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu