Suferinţa şi iar suferinţa, ce ne provoacă cînd ne încearcă a ne trezi din nefirescul trăirilor nedrepte, pentru că nu-i la îndemănă pedeapsa şi celor corecţi în faţa Divinităţii, ori unii din motive necunoscute nouă ci numai acolo SUS, unde tuturora ni se hotărăşte viaţa ce-o trăim pe Pămîntul SĂU. Suferinţa ne apropie de cunoaşterea adevărului despre noi fiecare în dreptul său, ne aflăm în dialog cu sinele nostru atunci, dezmeticit dintr-o trăire dezlînată ori ca urmare a unor înaintaşi nedrepţi.
Ce trebuie să-i puie capăt începînd de atunci, din clipa aceea ce-o realizează trezit la o realitate necunoscută, aceea de îndreptare pe toate planurile vieţii : începînd cu moralitatea familială, continuînd cu un comportament demn cu bun-simţ în societate orice ar fi, e nevoie de o schimbate totală, îndreptarea noastră spre alte planuri ale vieţii potolite, curate în bine frumos şi util nouă şi celorlalţi. Avem libertatea alegerii vieţii ce ne-o vom urma de atunci de la momentul priceperii ce-i cu sensul vieţii noastre pe Pămînt. Ce nu l-am ştiut pînă atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu