"Ce mai încoace şi încolo, tot iezuitul Auguste Valensian enunţă esenţialul cînd admite că, de i s-ar arăta, prin imposibil, pe patul de moarte, cu cea mai perfectă evidenţă, că s-a înşelat, că nu există supraviţuire, că nu există nici chiar Dumnezeu, nu i-ar părea rău că a crezut ; ba s-ar şi socoti onorat că a crezut unele ca acestea, deoarece dacă universul este ceva imbecil şi vrednic de dispreţ, cu atît mai rău pentru univers, de greşit n-a greşit cel ce a gîndit că există Dumnezeu, ci greşeala este a lui Dumnezeu că nu există"(Nicolae Steinhardt).
Divinitatea există de cînd E Universul, ori cam aşa ceva, numai EL ştie, supravieţuirea e legată de respectarea SA cum doreşte, cît existăm pe Pămîntul SĂU, dovedindu-I, iar existenţa după, e ceva încă neştiut ci aproximat de oameni. EL se confundă ce Universul SĂU,nu-L pricepem că nu merităm, şi va exista cît va vrea Divinitatea, cred permanent, despre credinţa noastră în EL e firească normală, dar I-am cam greşit ignorîndu-L tare de mult timp şi nu L-am respectat.
Cum dorea în diferitele stadii de dezvoltare umană tot aşa şi-n respectul SĂU, astfel acuma sîntem civilizaţi şi nu prea, imoralitatea asta răspîndită cam peste tot ne-ncurcă şi-I o notă de ne respectare a LUI Creatorul nostru, cît despre credinţă, să-I urmăm religiile lumii ce-L respectă, dar mai întîi moralitatea de înfăptuit cu responsabilitate adevărată şi fermă în toată existenţa lumii umane viii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu