Cînd îL urmezi după trezirea ta, înfrînarea deplină, curăţirea de toate cele lumeşti, ruperea încet încet complet de ale lumii trăiri cu metehne proprii ce le filtrezi cum e îndrumarea ce o primeşti, urmînd-o cum te pricepi mai bine, tot mai bine în timp, evoluînd în parametri noi, spiritualiceşte, de neînţeles în lume, respectîndu-L, căznidu-te şi aflînd o cale de urmat ce crezi că-i bună şi ţi se potriveşte după îndelungate negocieri cu sinea ta îndărătnică, neputincioasă uneori, dar asta e, trebuie şi lupţi încet, încet reuşeşti.
Să te desprinzi de firescul lumesc ştiut din viaţă, acum urmînd o altă viaţă oarecum, trăieşti dar te tot îndepărtezi de ale firescului uman normal, de eşti în zări pustii, departe de oameni, evitîndu-i cum poţi, e mai simplă existenţa cred, rezumîndu-se la puţinătatea nevoilor fireşti, luptîndu-te să exişti şi Divinitatea ţi-I alături, ce-I un sprijin covîrşitor ce aproape cred te face tot mai imaterial în timp, nu ştiu cum, dar cred.
Rene Guenon : "Oamenii ajunşi la stadii înaintate ale spiritualităţii şi iniţierii nu ne sînt cunoscuţi, ca şi cum n-ar fi, pentru că sînt cu desăvîrşire detaşati de lume, de problemele ei şi de noi".
De eşti printre oameni, continui schimbarea dar totuşi ne renunţînd la omenescul fel de a fi cumva, în continuă schimbare dar mai puţin vizibilă exterior, aşa s-a putut să nu arăţi prea nefiresc, totuşi eşti între oameni normali, cu ale lor trăiri, dar tu urmîndu-ţi drumul oarecum mai retras, nu mai eşti ce-ai fost şi te tot distanţezi, tu simţi cîte ceva de te uiţi în urmă, e ceva, şi cauţi să nu-I greşeşti acomodîndu-te din mers cum vrea EL, negociind cum poţi să nu strici un echlibru ce se creează-n jurul tău, încet, încet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu