Cunoscînd realitatea, adevărul, în primul rînd cunoscîndu-ne pe noi înşine, acest lucru se obţine greu, prin autosupunere, înfrînăre, reţinere, altfel ne luate-n calcul, neobservate, deci autoeducaţia ta înaintea altor cunoaşteri, adevăruri exterioare ţie, pentru a-ţi fi tu ţie etalon de îndreptare şi adevăr, şi ulterior poţi răzbi să cunoşti şi alte realităţi străine fiinţei tale, fireşti adevăruri ce te pot schimba, dar fii atent, un timp măcar să nu te apropii de influieţele negative ce te-ar întoarce din îndrepare.
Ce-i încă poate ne edificată în tine, ratînd ţelul tău moral, adevărul tău, înfăptuit atît de greu, a doua oară e şi mai şi. Şi devii ezitant, nesigur pe tine, se poate lupta cu tine însuşi, cu sinele tău năbădăios să continue toată viaţa fără să obţii cine ştie ce rezultate de imunizare în faţa ispitelor de tot felul, aşa că mai bine evită-le, chiar izoleză-te un timp de nu poţi altfel.
Pînă te obişnuieşti cu-n fel de a fi nou ţie şi greu, greu posibil, după N. Steinhardt : "adevărul ne face liberi şi-n acelaşi timp ne descătuşează nu numai din robia păcatului, ci şi din jugul (care nu-i uşor) şi de povara (care nu-i bună) a fleacurilor, susceptibilităţilor, împunsăturilor amorului propriu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu