vineri, 18 noiembrie 2011

Proverbul

   "Credinţa ne ajută, ne întăreşte, ne înalţă, ne bucură, dar nu ţine locul însuşirilor şi calităţilor omeneşti.(Ea, în general - şi asta-i regula - , nu conferă un statut excepţional. Ne dă fericirea, dar în raport cu lumea şi cu oamenii nu numai că nu ne acordă privilegii, ci ne creează îndatoriri în plus.) Dacă deci credinciosul comite o greşeală, o imprudenţă, o nesăbuinţă, el va trage toate consecinţele normale - şi nu se poate plînge sau mira. Nu beneficiază de extrateritorialitate. Convingerea că putem oricîmd obţine orice fără nici un efort ; nu, putem obţine prin rugăciune darurile duhovniceşti cele suprafireşti. Pe ale firii, şi care ţin de slabele noastre puteri, trebuie să le dobîndim prin mijloace comune. Acesta e şi tîlcul proverbului : Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi bagă în traistă"(Nicolae Steinhardt).
   De-ţi vezi de treabă informat corect în comuniune cu Divinitatea beneficiezi de extrateritorialitate şi-ţi bagă şi-n traistă, dar e ceva deosebit şi greu de obţinut, de nu eşti obişnuit, nu prea învăţat cu ascultarea şi neîndmînatic în cîte ţi se cer ; dar  în mod obişnuit normal firesc de-L respecţi cum poţi şi te căzneşti oarecum, de-ţi afli locul tău în drumul de parcurs urmîndu-L, te dai la cale încet încet, nu-i încotro.
    De-I greşeşti e vai de tine, simţi imediat şi cauţi te strofoci să-ndrepţi uitarea greşeala, ce ţi se pare nu mare, dar suferi şi asta e, îţi revii încet încet la normal, ceilalţi nu ştiu nimic, numai tu cu EL aveţi de împărţit educaţia ce e de urmat înspre aflarea unu-i început şi parcurs de comuniune cu Divinitatea. E mai altfel decît se cunoaşte prin alte parcursuri în credinţă, asta e, am apucat această cale şi aşa merg.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu