Viaţa e o aventură neînţeleasă, ce ni se întîmplă de cînd ne naştem pînă murim, cu gîndire de la Divinitate, ne vine foarte foarte greu să ne ştim, să ne înţelegem sinele nostru, totdeauna vom fi luaţi prin surpridere, cîte ni se năzare că vrem, că ne-ar conveni, că ne dorim şi cîte şi mai cîte, de regulă e bine şi liniştitor firii noastre, mai uşor de suportat totul legat de existenţă, acolo unde ne-am născut să vieţuim cu familia dată, să ne zidim noi înşine viaţa de-i posibil pentru a ne încerca maxima posibilă aventură ce o vom cunoaşte cît trăim pe Pămîntul SĂU.
Andre Breton : "Viaţa e felul în care un ins pare a se fi învoit cu inacceptabila condiţie umană". Inacceptabilă dar alta nu-i altfel, sîntem creaţia SA în condiţiile naturii SALE, de vrem ori nu, şi nici nu-L ştim şi nici nu ne omorîm a-L şti, ne complacem în necunoaşterea programării LUI, la care-I sîntem părtaşi involuntari pentru că nu-L pricepem şi-I refuzăm intervenţiile clare, ultima în 1935 şi culmea la noi în ţară, sîntem căldiceii cum zice NS, nu ne scoate nimeni din ale noastre uliţi uitate de Universul cunoaşterii, ce ne-ar fi astfel la îndemînă.
N.Steinhardt : "Noi tot zicem : viaţa, viaţa e aşa şi pe dincolo... dar poare că nici nu ştim ce e viaţa adevărată (după cum nu ştim ce e moartea), poate că bîjbîim în zăduful apăsător al penumbrelor unui limbus şi printre confuziile unui vag limbaj... Căldiceii. Din sentinţa lui Arthur Miller reiese de asemeni că fericirea şi liniştea nu le putem crea noi singuri, pe cale materială - şi că ne sînt date de SUS. Încă o dovadă a existenţei lui Dumnezeu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu