Prilejul

Virgil Cîndea : " Vin unii şi-mi spun : aş duce o viaţă credincioasă dacă aş putea... dacă aş avea condiţii, dacă ar fi... dar aşa e imposibil... Şi le răspund : Asta e viaţa de care ai parte, ăsta-i lozul pe care l-ai tras ; acum trebuie să fii credincios ; dacă aştepţi să ai confort şi timp liber şi să fie iar linişte şi bunăstare şi să se ducă jupîneasa la piaţă şi să găseşti brînză în toate băcăniile ai putea pierde prilejul de a fi ceea ce spui că doreşti să fii. Trebuie să poţi mărturisi (declara) credinţa oriunde, în tren, în subsol, printre dobitoci, într-un spaţiu locativ comun, în suferinţă, într-o cameră de trecere, la coadă".
   Cam aşa-i nu sîntem unii niciodată pregătiţi pentru o schimbare ni se pare că-i nepotrivită pentru viaţa ce o ducem, mai bine ne mărginim la ce putem din obişnuinţă, lene, neputinţă şi cîte şi mai cîte dar nu e aşa, trebuie să ne schimbăm, să ne-noim primeni şi-n comportament bun, adevărat cu bun-simţ, moralizaţi, şi chiar de ni-i greu şi nu ne ştim a ne înfrîna noi înşine încă, e o luptă de dus cu sinele nostru neschimbat de cînd ne ştim şi nu-i cine ştie ce de capul nostru şi plătim şi nu ştim de ce încă.
    Să ne-nvăţăm a dărui, a lăsa de la noi, să nu ne pese prea mult, să fim îngăduitori şi cu necunoscuţii, să avem încredere în toată lumea, să-i credem pe cuvînt şi să vedem ce bine ne simţim imediat după aceea, dar în prealabil înfrănarea să ne-o punem în gînd cît mai clar şi răspicat nouă, pentru că altfel nu-i izbîndă ci încîlceală de ne descris.
   Sînt încercări la care ne supune Divinitate oricine am fi nu contează, EL are alte ierarhii ce nu ţin cont de condiţia noastră oricare ar fi, deci să fim pregătiţi a ne comporta firesc normal ca un om programat a vieţui pe planeta SA, respectîndu-L.