Ni se parea că sîntem părăsiţi de Dumnezeu, pentru că nu ştim a-L mulţumi cum doreşte EL, Divinitatea, există un protocol ca la orice curte Domnească, mai ales la cea mai de SUS, EL niciodată de la crearea noastră de către EL, Creatorul, nu ne-a părăsit, dar nu-L ştiam a simţi, nu meritam, nu ne-a dat voie, şi EL ne-a urmărit evoluţia toată pînă azi şi are aşteptări mari de la noi, trebuie să I le confirmăm prin respectul datorat, şi-n cadrul respectului în primul rînd îndreptarea morală să ne-o însuşim.
Nicolae Steinhardt : "Înţeleg mai întîi că sîntem în lumea aceasta cu totul părăsiţi de Dumnezeu, aşa cum constată şi Simone Weil, şi că această părăsire totodată este semnul suprem al existenţei şi dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu, zice ea, de aceea se retrage în chip absolut, ca să ne îngăduie a fiinţa (altfel prezenţa LUI ar fi echivalentă cu anihilarea noastră), ca să ne lase o desăvîrşită libertate şi să asigure merit (ori mai bine zis sens) deplin îndrăzneţului nostru act de credinţă".
Întradevăr pentru a ne profesionaliza ca oameni cu gîndire de la EL, trebuie să ne-o experimentăm singuri existenţa în aparenta singurătate a naturii Pămîntului SĂU, de un timp se pare că am ajuns la un liman şi ne vrea să-L cam ştim, poate nu chiar cum am dori noi, dar ceva ceva tot va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu