De cînd sîntem conştienţi de noi şi ştim ce vrem în viaţa aceasta, începem aventura pe Pămîntul SĂU şi-I dăm socoteală vrem nu vrem, şi ni se scad ori ni se adună la cartea vieţii de SUS, nimic nu-I scapă.
"Pe veşnicul a fi noi ni-l clădim singuri, iar veşnicia aceasta - Rai ori iad - e funcţie variabilă de ce facem. Picătură cu picătură, zi de zi, clipă de clipă, acţiune după acţiune, gest după gest, făcîndu-l îşi pregăteşte permanentul esse"(N.Steinhardt - NS).
Cine nu-i mulţumit de viaţa care o duce aici nici dincolo, după moarte, nu va fi, trebuie străduinţă numai aici posibilă de îndreptat cu moralitate familială şi-n societea umană în care eşti, împăcîndu-te după aia şi cu religiile credinţele ce-s în lume, spiritualizîndu-ne în bine, frumos şi util nouă şi altora.
"Dar senzaţia de fragilitate a vieţilor omeneşti ne dă tîrcoale mai tenace"(NS). E firesc pentru că nu ne respectăm pe noi înşine, neînţelegîndu-ne deloc cum ar fi normal, cu intinctualitatea înăscută nefirească şi un inconştient răzvrătit nouă mai permanent, nerespectîndu-i nici pe alţii prin morala asta simplă cum ni-i dată a o pricepe fiecare cu bun-simţ nu cine ştie ce, dar totuşi cumsecade. De nu, apar atenţionările, pedepsele de trezire la realitatatea SA ce trebuie respectată în dreptul nostru firesc, corect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu