Deci numai cînd sîntem liberi de toate cele lumeşti, îndreptaţi, cu bun-simţ, moralizaţi şi cu dorinţa vădită spre cunoaşterea datoriei faţă de Univers, a lumii umane, a naturii planetei SALE Pămîntul, numai atunci spiritul Divinităţii suflă spre noi pentru a-L cunoaşte cum E normal, pentru că atîta vreme nu ne-am preocupat îndeajuns, ne trezindu-ne ori nu suficient, complăcîndu-ne în neştirea nedreaptă, greşindu-ne nouă şi LUI, de multe ori soldîndu-se cu atenţionări, chiar pedepse şi alte piedici nepricepute în timp pentru că nu meritam.
Datoria umanităţii faţă de Divinitate nu e negociabilă, nu avem ce negocia, asta E şi îI sîntem datori cum putem mai bine, frumos şi util, nu ne sileşte, nu ne limitează decît cînd e în primejdie atigerea unor limite nepermise şi necunoecute nouă, limite ce-s consfinţite în programul Divin ce nu-l ştim, E aL SĂU şi Lumii SALE. Mai avem încă multe de aflat dar să ne-ndreptăm mai întîi.
Ne-a dat în dar viaţa, condiţii de rodire şi realizari diverse şi existăm pe planeta SA Pămîntul cu de toate, "toate îmi sînt îngăduite , dar nu toate îmi sînt de folos"(N.Steinhardt), multe încă neştiute, nici nu ne gospodărim prea bine avutul închiriat nouă încă de la Facere, cînd plecăm, murim nu luăm nimic cu noi, rămînînd în urmă nepriceperea, urîţenia, răutatea faptelor noastre moştenire Pămîntului, ce să le-ndrepte cine?
Din rău în mai rău ne comportăm, da, cînd murim luăm de avem binele sub toate formele pe care l-am făcut şi vorbit în lume şi credinţa care ne salvează de la alte necunoscute nouă aici. De asemenea de ne facem datoria cît vieţuim va rămîne în urma noastră rodirea, frumosul şi utilul altora ce ne vor mulţumi înălţîndu-ne dincolo, cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu