Nu credem pe nimeni, numai ce ni se-ntîmplă nouă nemijlocit, aia e valabilă experienţă, restul neprimite necrezute, alţii de-ş bat gura cu cîte păţanii şi învăţăminte unele bune şi de urmat, nimeni nu-i ascultă serios şi spre a şi le însuşi temeinic ci-s uitale, neluate-n seamă defel, considerîndu-se că ne dezinformează, ne vor răul şi cîte şi mai cîte deziluzii posibile. Nu ne închipuim vriun ajutor deznteresat de undeva, ci ne apărăm cum putem de alţii oricare ar fi prin neîncrederea, ce otrăveşte relaţiile umane de orice fel şi oriunde ar fi.
N.Steinhardt : "Asta-i condiţia umană. Nu-L credem. Nu ne credem unii pe alţii. Nu vrem, nu putem, nu ştim, nu cutezăm, nu ne străduim să-i credem pe ceilalţi. Experienţele sînt intransmisibile. Ajungem să pricepem unele lucruri - la ce bun? nu sîntem crezuţi. Putem vorbi, dar nu putem stabili comunicaţia, obţine legătura. Ce ne rămîne a face decît, urmîndu-i pilda (dacă vă voi spune nu veţi crede), să tăcem (neîncruntaţi)".
Lipsa de încredere, egoismul, şmecheria, invidia, mîndria, intoleranţa şi alte imoralităţi de altfel umane comportări, dar ce ne strică omenia din noi ce ne-a zidit-o de la facere Divinitatea, în fiecare şi bunul simţ, moralitatea ce-o simte oricine în lăuntrul său, dar refuză să o urmeze fiindu-i mai la îndemînă răutatea şi urîţenia lumii pe care le îmbrăţişează numaidecît inconştient. Şi-I plătim toţi prin pedepse şi neajunsuri cu duiumu doar, doar ne vom deştepta a-L respecta oarecum pentru a ne fi bine, îndreptaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu