Da credinţa e ceva fantastic pentru cei ce n-o pricep mărac cît de cît începătorii, e de ne-nţeles în totalitate mult timp pînă te dai cu ea, iniţial e o inchipuire ce o ajuţi ori nu şi-ţi piere, dar e ceva legat de realitate, simţi că te ajută vrei nu vrei ţi se face simţită în viaţa ta, îşi face loc şi are o putere mare de convingere, dar trebuie şi ajutată, nu te obligă de vrei bine de nu, nu şi regreţi mai tîrziu că ai scăpat-o din preajmă şi ulterior se-ntorc ori încep necazurile, asta e viaţa pe planeta SA.
Se simte mai altfel pentru cei ce cred, e o altă percepţie mai complexă ce se adună la cele deja ştiute simţite te-nbogăţeşti spiritual şi-ţi cam vine uneori de-ţi dă ghes gîndul şi ai dezlegare de SUS să laşi lumea şi unii o fac şi se realizează de pot cred mai uşor ori nu, numai respectivii şi Divinitatea ştiu.
Aceste evadări din cotidian pentru împliniri spirituale îs poate şi din cauze obictive, constrîngeri de ne suportat şi cîte şi mai cîte de-ţi vine şi-ţi iei lumea-cap şi o iei.
Eşti expus unor influienţe ce li se par neiniţiaţilor curioase fantastice şi necunoscătorii se pot revolta contra ta neînţelegînd şi pot apare probleme, ori unii moderaţi se miră şi le acceptă oarecum şi le iau ca o evadare teoretică din cotidian o mass media spirituală în direct.
Comuniunea cu Divinitatea e ceva mai aparte se realizează cred în condiţii iniţiale încă ne ştiute de mine, pe deplin, dar le trăiesc şi constat lucruri nemaiştiute nemaipomenite în cotidian firescul de zi cu zi şi nici din mass media nu străbat altele asemenea, cu toate că se transmit multe şi diverse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu