Betex : "Cine se apropie de Tatăl tuturor sufletelor prin pocăinţă (potolire), prin lepădarea de sine sau prin rugăciune stăruitoare şi plină de căldură se ridică treptat, treptat pînă la acele lumi unde minunea este la ea acasă ; a cărui privire este totdeauna îndreptată către pămînt şi umblă numai după avuţii şi plăceri, acela din ce în ce devine orb pentru lucrurile înalte ; simţul, această faţă a spiritului, se zbîrceşte şi în cele din urmă piere de tot, pînă cînd el nu mai vede în ce este adînc şi măreţ, în tot ce este adevărat şi frumos decît numai mofturi şi înşelăciune".
Da unul potolit şi cu îndreptare înspre spiritualitate, Divinitate şi salvarea fiinţei sale prin fapte, vorbe şi gînduri curate morale în familie şi acolo unde este, reuşindu-i viaţa ; iar ălălalt cu aceleaşi porniri de timpuriu în viaţă se-nstrîmbă tot mereu întorcîndu-se cu spatele la firescul dar minunat, profitînd negatriv de ocazia trăirii, neînţelegînd menirea sa şi luînd-o pe alături nedrept în toate cele, înspre înavuţire dezmăţ şi ruină sufletească, va rata, nefiind moral cu bun-simţ, măcar atît şi era ceva de luat în seamă, numai zic de spiritualitatea pusă-n lumea religioasă cu respertul cuvenit LUI, la dispoziţia oamenilor să se-ndrepte şi mai şi de pot şi vor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu