"Oamenii care au ceva de făcut şi de spus nu sînt opriţi locului de
o întîmplare, cu o nenorocire oricît de neplăcută şi nedreaptă nu-i
poate abate din cale, ca pe ceilalţi, trec ca expresurile fără oprire
prin gările mici, înaintează ca ştafetele, cu mesajul strîns la piept sau în pumn. La urma urmei împrejurările sînt mai totdeauna grele. Şi fiecare - mai arată Emile-Auguste Chartier, zis Alain - tot ceea ce vrea obţine, dar ceea ce vrea cu adevărat, nu ceea ce spune că iar plăcea să aibă , ceea
ce se dobîndeşte prin neprecupeţit sacrificiu, cu ne dezminţită
încăpăţinare, înfrîngînd lenea, nestăruind asupra scrupulelor"(Nicolae
Steinhardt).
Deci nu contează prea mult piedicile, le
ocoleşti, treci peste ele, nu-ţi pasă (dar în limita firescului uman, mă
gîndesc), luptîndu-ne întîi cu firea noastră, cu eul ce trebuie învins
potolit pînă una alta, şi-i frîu liber după aia, dîndu-ne seama de foamea
acumulată-n timp de acel ŢEL Necunoscut, nu ne vom abate şi daţi bătuţi
decăt de nu-I posibil (omeneşte) şi nici atunci pînă nu vom afla care-i
problema, de vreme ce am fost treziţi la o realitate nepricepută deloc mult timp şi încă pentru mulţi şi acum neclară încă, mai e de lucru, şi ne vom dumiri cu toţii nu numai noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu