Înăbuşit ?!

   "Prin simpla noatră existenţă deranjăm pe alţii"(Nicolae Steinhardt). : N-avem încotro. Se cuvine să înţelegem că orice am face şi oricît ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem rău, şi nici binele cu sila. Dar şi tăcînd, tăcînd, tot nemulţumim. O dată pentru totdeuna se cade să ne băgăm în minte : deranjăm doar pentru că sîntem prezenţi. Şi să nu ne oprim aici : mai trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi ! Gînd înfiorător. Căci nu sîntem mai buni ca ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit".
   Eu nu-s de acord cu această concepţie de ură continuă şi reciprocă, nu ajungem nicăieri şi ne asfixiem, imoralitatea la culme, o fi undeva dar nu în Rămânia, aici trebuie să fie altfel şi Divinitatea ne va arăta drumul cînd va fi nevoie, noi sîntem altfel şi vom fi, toleranţa-i la ea acasă şi aşa trebuie să fie, chiar de-n alte zări va fi altfel, nu o vom importa-o, orice ar fi, TE rugăm Doamne!