Drumul

   E semeţie curată, să te afli pe drumul spre al salvării înspre Divinitate, greu greu, împovărător de nu-s dat încă cu acestea toate şi-n mijlocul a lor mei şi ceilalţi cum sînt, şi-s cum îs văzut poate oarecum mai altfel ei ştiu, reacţiile-s bune, cred cam multe şi mă abţin, chiar de-s singur totuşi nu-s îs şi cu ei toţi, fiecare în dreptul său cum se pricepe îşi duce viaţa cum e dată, a mea e mai altfel, reţinută cumva şi caut să progresez cu ea, preocupat şi-I lîngă mine mai mereu.
   Şi mă-ndrumă pe unde să merg împăcînd trăirea spre EL concomitent cu cea firească, cît e de firească, nu prea, dar caut să fiu cît mai normal pot în relaţiile cu familia şi vecinii, creşte o presiune asupra-mi şi o duc cum pot mai fără să supăr nici şa nici şa, întortochiat e uneori dat îl împac străduindu-mă a-L respecta, evit multe pentru a nu-I greşi, încă-s pe drum şi urc aşa nepriceput cum sînt încă învăţ, de mă uit în urmă nu-mi vine a crede, dar e încă loc de mai bine.