Într-o doară

   Pe bune, ar fi de dorit aşa într-o doară de nu serios, cît de serioşi putem fi, să ne liniştim aşa în liniştea noastră firească, poate care nu am încercat-o niciodată, să încercăm cuprinşi de întrebări şi nerealizări ce ne-au marcat ori nu, deci să ne gîndim la noi, să ne facem un bilanţ, să tragem o linie şi să ne croim un nou drum şi să ne gîndim ce-i de făcut, să nu ne prea dojenim ci mai degrabă să ne încredem în noi.
   Şi să căutăm calm să o rupem cu trecutul de tot, moralizaţi în bine, poate nici nu ştim să facem fapte bune demne şi frumoase dar să ne străduim să ne informăm de la alţii mai bătrîni şi corecţi şi cu experienţă mai decît noi şi să nu ne dăm înapoi orice ar fi, să căutăm cu încăpăţinare să ne schimbăm moral cît mai morali în viaţă în toată viaţa asta de loc să nu îngăduim răul şi urîtul să ne mai strice socotelile.
   Ştiu e foarte greu de ai un anturaj greşit nici nu poţi de unul singur, doar să fugi şi atunci încăpăţinat fiind să te lupţi şi poate şi găseşti aliaţi în bine frumos şi util e mai uşor şi sigur vei reuşi, nu trebuie să te laşi orice ar fi, îndărăt să nu mai dai învins de sinele tău care-i cel mai încăpăţinat din ce cunoşti tu.