Hepy end!?

   Nicolae Steinhardt : "Oricine nu se simte fericit aici pe pămînt nu poate să fie fericit dincolo". În fine asta e, dar acei mulţi umflaţi de prea fericire în toate cele din lumea toată în nedreptate ducîndu-şi existenţa de generaţii tot aşa, de nu mai ştiu ce să-şi mai dorească, împliniţi li se pare că sînt în toate şi ne privesc de sus de veacuri tot aşa, şi cu sufletul gol goluţ, în spiritualitate şi morală ioc.
    Îndestulaţi pînă la un timp, se văd nemulţumiţi şi pedepsiţi mai continuu, de li se ţin necazurile fest de ei şi culmea, frica de moarte-i omoară cu zile, zic ei, şi fug de mama focului de ea şi tot o întîlnesc iar şi iar mereu doar doar le va veni mintea la cap, să se-ndrepte măcar cîte puţin şi ar fi bine, dar deloc de n-o înţeleg îndreptarea morală, măcar bine pusă la punct cu apropiaţii toţi şi ar fi un început bun ce-i va mulţumi oarecum un timp.
     Da un timp pentru că-I sînt încă datori Divinităţii ce n-o cunosc defel, de vreme ce mai au de a  fi moralizaţi  şi-n societate desăvîrşiţi ori pe aproape şi învechiţi în bine şi frumos pentru alţii dar nesătui de astă preocupare, de le mai rămîne, se şterg fain pe picioare şi caută spiritualitatea împlinind-o la ea acasă în religiile lumii ce-L respectă şi atunci viaţa e împlinită doar şi moartea vine peste o viaţă ne în zadar, şi nu le va fi frică ci-L vor cunoaşte într-un tîrziu cum E şi totul e bine şi frumos, cu hepy end, ca-ntr-un film americam.