Ameninţarea

    Ne pregătim toată viaţa trăind-o cu gîndul la moarte şi cred că nu-i firesc fiind programaţi să-L urmăm mai bine ori mai puţin bine, ori de loc şi aceia chiar nu li-i găndul decît la moarte ca o îmfricoşare permanentă pentru că nu-L respectă cum doreşte Divinitatea şi-i înspăimîntă de moarte, poate poate se vor îndrepta cum li-i programul vieţii uitat în derizoriul nefiresc al traiului sălbăticit urîţit şi înrăit al lumescului cam de pretutindeni, de azi şi nu numai.
    În loc să ne pregătim în viaţă concomitent cu trările fireşti normale şi acumulînd binele frumosul utilul construirii unui depozit SUS de îndreptată viaţă, deci nu două vieţi ci una bogată şi tot îmbogăţită permanent cum o parcurgem cu trăiri bune frumoase şi utile nouă şi nu numai în morală familială-socială îndreptaţi şi spiritualitate la dispoziţia Divităţii respetîndu-L prin religiile lumii sub îndrumarea LUI.
    Să nu ne prezentăm la final de viaţă trişti şi  goi de bine frumos şi util ; deci numai şi numai împliniţi în toate acestea respectîndu-L şi ne va fi trecerea lină aşteptată firească fără păreri de rău ori frică ca-n cazul nedrepţilor. Nedrepţi fiind şi vine ceasul al-12-lea şi ne dăm seama de rateul de viaţă ce l-am comis nepricepînd să ne-ndreptăm.
    Şi simţim că ne va fi rău dincolo, se mai poate acum aşa tîrziu conştientizîndu-ne instantaneu şi îndreptaţi să povăţuim (altceva nici nu mai putem) cu părere de rău că nu s-a putut mai repede, pe cei ce vor rămîne să se-ndrepte şi să-i salveze cum se poate şi pe cei plecaţi, îndreptaţi fiind tot amintindu-şi şi de ei ca de ceva îndatoritor înspre îndreptare.