Gîndirea E de la Divinitate dată nouă în folosire cît vom trăi acumulînd şi îmbogăţindu-ne trăirile în viaţa dată în dar, raţiunea ni-i dată să nu facem prostii să ne ferim de gînduri vorbe şi fapte reprobabile nouă şi celorlanţi, ce ţie nu-ţi place altuia nu face, morala întruchipată să fim cît vom exista pe planeta SA Pămîntul, dat nouă să-l folosim respectîndu-l, nestricîndu-l ci îmbunătăţindu-l cît ne pricepem mai bine, înfrumuseţîndu-l, utilîndu-l de e strictă nevoi, pentru că are cam de toate ce încă nu-l cunoaştem şi să ne ferim a ne strica reciproc.
Credinţa e îndatorirea noastră LUI, ce ne-o pretinde mulţumindu-L cum ne pricepem mai bine şi frumos şi căutînd să nu-L supărăm deloc, făcîndu-I vrute şi nevrute nouă, pentru că nu-L pricepem deloc fiind o Entitate spirituală mult Superioară nouă cu complexităţi Universale iar noi în lumea noasrtă creiată după mintea noastră limitată asta sîntem, aşa ca să nu ne-ntindem mai mult de cît ni-i plapuma, că ne ies giuleele piciorele goale, şi ni-i răcoare fără folos, prin credinţă îL respectăm şi astfel intrăm în comuniune cum ne vine la îndemănă cu Divinitatea de-nvăţăm cîte ne mai lipsesc şi nici nu ştim.
Am fost programaţi de la facere să-L urmăm raţionali cu gîndire acumulînd cunoştinţele toate vieţii în bine frumos şi util cu credinţă în EL şi la final de ne-nvrednicim să-L urmăm şi dincolo cu spiritul dat la naştere plus gîndirea bogată întruchipînd la un loc sufletul fiinţînd în continuare acolo cum ni-i dat după cum ne-am aşternut într-o viaţă pe Pămînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu