Adunăm

   Nu numai omul, insul e urmărit de un destin, mai bine zis există un program ce-l vizează şi din care nu poate evada, îl va îndeplini în timp, Divinitatea aşteaptă, şi de regulă cînd ai linia de execuţie liberă şi de mare trebuinţă, conform celor scrise SUS, nici o piedică nu-ţi stă în cale, ţi-i calea pregătită, de te-ntrebi: ci-o fi? E interesul Divin să realizezi ceva, în istorie au fost nenumărate cazuri, cunoscute şi inexplicabil ce au trecut ca ştafeta fără opriri pînă s-a realizat acel deziderat , cu toate că tentative de dejucare au fost numeroase, toate eşuate inexplicabil.
   Unele din acele destine erau negative, rele la un moment dat lumii, aşa ne-a fost scris şi am tras de toate ponoasele. Învăţăm din toate cîte ni se întîmplă, cum s-ar zice progresăm şi prin şuturi în fund, dacă alt mijloc de cunoştere, ce nu-l întrezărim încă, nu-i. Aşa şi naţii întregi au socotite căi de urmat în istorie, făcînd istoria Pămîntului, şi apoi dispărînd inexplicabil, dar şi-au făcut datoria pe care poate nu au înţeles-o deplin. Încet, încet ne adunăm, chiar de sîntem acolo peste tot globul, dar comunicăm foarte bine din ce în ce, mai trebuie ceva şi vom păşi în alt interval uman, universal, numai Divinitatea ştie.

Pentru a fi mai departe

   Nicolae Steinhardt : "Sîntem siliţi să presupunem un Creator, un agent, un motor, un Programator.Cît despre suflet, nu mai e nevoi a-l dovedi. Claude Tresmontant : ce este un om fără suflet, un om care şi-a dat sufletul? Un cadavru. Omul are şi neapărat şi suflet de vreme ce fără suflet acesta nu mai e decît un cadavru.
   Albert Einstein : -  De mirare e că universul e inteligibil -  şi o ştiinţă care nu mai se miră şi nu venerează e o ştiinţă moartă. Ipoteza întîmplării apare din ce în ce mai copilăroasă, mai primară (cuvîntul nefiind luat în sens administrativ). Alta e teribila problemă : cine e Programatorul şi ce urmăreşte?"
    Toţi ştiţi cine-I Programatorul E şi Creatorul ce-S din Divinitate şi ne conduc spre un ceva ce-L vom afla în curînd doar că trebuie pentru asta să ne îndeplinim nişte obilgaţii de moralizare a societăţii în totalitate în primul rînd şi prin religiile actuale ce-L respectă să-L respectăm toţi cum ne pricem mai mulţumitor pentru Divinitate.

Noi şi EL

   "Necredincioşii contemporani cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată. Ei înţeleg că posibilitatea existenţei unui Creator al universului se impune şi de aceia preferă să se situeze mai degrabă pe poziţiile agnosticismului decît al ateismului şi recurg la metafore tehnico-ştiinşifice. Astfel Arthur Koestler : - Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză - "(N.Steinhardt).
   Repet Divinitatea E o Supertehnologie foarte avansată în cunoaşterea Universului, Conducîndu-L şi deţine şi taina imensă a spiritualităţii, deci superlative de ne închipuit minţii noastre, creaţia SA dar împotrivindu-ne LUI ne ţine pe loc, la distanţă  să nu-L ştim cum ar fi normal de L-am respecta încă de milenii, tot aşa înapoiaţi pe mîna noastră, nepricepuţii acestei etape de dezvoltare civilizată, acum umană, alte dăţi cine ştie ce au fost pe aici, ce fel de civilizaţii de neînchipuit nouă încă.
    Deocamdată Divinitatea nu ne cere luna de pe cer să o deţinem, o deţine EL, doar să-L respectăm prin religiile lumii ce-L respectă şi moralizaţi familial şi social cît mai bine posibil şi cînd va hotărî să-L urmăm cum va dori. În privinţa rezolvării problemelor lumii actuale şi de cînd ne ştim, de-L respectăm şi îndreptaţi să fim, că în comuniune cu Lumea SA toate le vom rezolva de comun acord la un nivel încă ne visat  de noi oamenii Pămîntului SĂU.

Responsabili

   Cei din Lumea SA din cuprinsul Divinităţii au libertăţi şi preocupări ce nu ne privesc defel şi nici nu ni le închipuim decăt de nu sîntem corecţi nici cu noi înşine şi-i obligatoriu în viaţa asta. Să nu ne îngustăm libertatea noastră cu preocupări nedrepte şi să sufere preocuparea pentru obligaţiile fireşti nouă, să alergăm  cu limba scoasă să recuperăm negînditele acţiuni ce ne pot periclita cîte nu gîndim.
   Francois Mauriar : "Libertatea numai ea dă preţ soartei unui om. Pe ea trebuie s-o păstrăm în viaţa noastră. Pe ea s-o restituim celor ce i-au uitat gustul".
   De se-ntîmplă în vieţuirea noastră să dăm de fiinţe vii cu libertatea îngrădită şi noi cu posibilităţi, să căutăm grabnic înlesnirea libertăţii acelora şi fără a periclita libertăţile altora ce nu ar fi bune şi de sentîmplă vom plăti cînd nici nu gîndim, nu neapărat prin noi ci şi prin apropiaţii noştrii şi încă şi cu vîrf şi îndesta pentru a ne învăţa minte, să fim calculaţi atenţi şi bine responsabili desăvîrşiţi de nu lipsă şi-s în paza SA, ca şi noi toţi.

Învăţătura de minte

   Trebuie să-I fim supuşi şi-ndatoraţi nouă a ne face treburile ce ne stau în faţă cu responsabilitate deplină fără amînări cînd e vremea potrivită, ce EL are grijă să ne-o dea la timp ori în termenii obişnuiţi, să nu ne lăsăm numai  pe tînjală, aşteptînd să ne cadă din pod ori para mălăiaţă...ori pe alţii şi să ratăm roadele rezultatele ce se pot împuţina şi deprecia văzîmd cu ochii costîndu-ne cele  necesare traiului vieţuirii ori performanţei producţiei dorite promise la termeni stabiliţi şi ceruţi.
    "Proverb german : Dumnezeu ajută pe marinari la vreme de furtună dar timonierul trebuie să fie la cîrmă"(N.Steinhardt). Se pot întîmpla nereuşite oricui din varii motive obiective justificate şi nu obţinem rezultatele visate, ca şi visele dispar şi rămînem cu mîinile goale, dar ne repliem strîngem cureaua pentru noi un timp răzbatem prin nevoi cu fruntea sus, asta a fost şi-n viitor serioşi şi fermi ne vom mobiliza atenţi şi nu vom mai rata totul, ci ne vom lua revanşa şi EL, respectîndu-L, ne ajută cînd ne vedem de lungul nasului.

Îmbogăţirea altfel

   Da credinţa e ceva fantastic pentru cei ce n-o pricep mărac cît de cît începătorii, e de ne-nţeles în totalitate mult timp pînă te dai cu ea, iniţial e o inchipuire ce o ajuţi ori nu şi-ţi piere, dar e ceva legat de realitate, simţi că te ajută vrei nu vrei ţi se face simţită în viaţa ta, îşi face loc şi are o putere mare de convingere, dar trebuie şi ajutată, nu te obligă de vrei bine de nu, nu şi regreţi mai tîrziu că ai scăpat-o din preajmă şi ulterior se-ntorc ori încep necazurile, asta e viaţa pe planeta SA.
   Se simte mai altfel pentru cei ce cred, e o altă percepţie mai complexă ce se adună la cele deja ştiute simţite te-nbogăţeşti spiritual şi-ţi cam vine uneori de-ţi dă ghes gîndul şi ai dezlegare de SUS să laşi lumea şi unii o fac şi se realizează de pot cred mai uşor ori nu, numai respectivii şi Divinitatea ştiu.
   Aceste evadări din cotidian pentru împliniri spirituale îs poate şi din cauze obictive, constrîngeri de ne suportat şi cîte şi mai cîte de-ţi vine şi-ţi iei lumea-cap şi o iei.
    Eşti expus unor influienţe ce li se par neiniţiaţilor curioase fantastice şi necunoscătorii se pot revolta contra ta neînţelegînd şi pot apare probleme, ori unii moderaţi se miră şi le acceptă oarecum şi le iau ca o evadare teoretică din cotidian o mass media spirituală în direct.
    Comuniunea cu Divinitatea e ceva mai aparte se realizează cred în condiţii iniţiale încă ne ştiute de mine, pe deplin, dar le trăiesc şi constat lucruri nemaiştiute nemaipomenite în cotidian firescul de zi cu zi şi nici din mass media nu străbat altele asemenea, cu toate că se transmit multe şi diverse.

Simboluri

   EL a îngăduit în cam toate religiile simboluri specifice lor ce le şi caracterizează uneori, după care enoriaşii şi nu numai să se ghideze şi să se ajute înspre legătura cu Divinitatea şi astfel îşi forţează ei sinele şi nu numai, poate indecişi să-i urmeze-n credinţă, şi să-şi mai amelioreze simţitor (în mod curios şi penru necredincioşi) din suferinţele şi piedicile întîmpinate în viaţă, toate date de SUS pentru îndreptare mai ales morală şi spirituală.
   "După scoaterea ghipsului şi repetate zadarnice încercări de a folosi cârjele, ajung la concluzia că nu voi mai putea merge. Din fereastra camerei se vede crucea de pe biserica lui Alexandru Vodă Ghica. Mi-o arată şi mă conjură să-mi îndrept privirile numai într-acolo. Aşa şi fac. Treptat, ies din desnădejde, frînt de oboseală, dar liber. Încep să fac paşi mărunţi, tremurînd pe cîrje"(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii pag.595 jos).
   În cazul credincioşilor şi necredincioşilor lor, acele simboluri îi ajută inexplicabil spiritual şi faptic înspre credinţă şi îmbunătăţindu-le existenţa lor şi a familiei lor. Numai să doreşti cu toată fiinţa ta a te apropia de credinţă înspre Divinitate, începînd a te salva şi de mai şi colaborezi sincer, încep paşii spre o îndreptare dorită şi adevărată mulţumitoare ce continuată cu voinţă şi-îi satisface din ce în ce spiritual şi nu numai.

Ciolanele

     În sfîrşit, după mult timp, am aflat şi eu ce-i cu ciolanele şi toate scheletele astea aşa multe, prosternate în neştire şi alte acte ce ne descalifică ca oameni cu gîndire şi spirit DIVIN, deci cu o anumită demnitate. Eşti în faţa acelor ciolane etalate în chip solemn o buleandră de om, te porţi ca-n faţa unei minuni darnice şi înţelegătoare, ce pare că nu-i pentru alţii.
    Totul e foarte complicat şi de ne-nţeles la prima vedere şi totuşi din punct de vedere Divin, cred se ajunse-se la o lipsă de punţi-oameni între EL şi noi, cam de cînd au început să apară aceste oseminte purtătoare de un fel de poli-spirit capabil de minuni şi cîte şi mai cîte, ce-s uşor de condus nu ca inşii umani cu de-ale lor metehne care mai de care, şi chiar de unele aşa zise moaşte sînt false şi fără puteri spirituale cum or fi, pentru credincioşii corecţi ele-s cu însemnătatea lor neştirbită, cei ce le mînuiesc îI greşesc şi-I plătesc, la o adică.

Mai departe

   Miguel de Umanuto : "Să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca EL să existe şi în plus să te porţi ca şi cînd ar exista", să doreşti să existe, dar EL există încă de foarte mult mult timp, ce nu-L ştim, şi-I în afara dorinţelor ori nu ale noastre, ci invers noi creaţia SA nu puteam exista fără EL din vechime, facerea lumii, şi-I sîntem datori şi-ncontinuare de tot ce ni se-ntîmplă de vrem ori nu.
    Să-L căutăm ar fi necesar dar nu mai ştim, ne-am înstrăinat şi e greu fără EL să-L ştim mărac cum o fi şi-ar fi un început, religiile toate-L respectă ar trebui să le urmăm cum ne cum îndreptaţi şi-n morală desăvîrşiţi şi de-bia atunci vom simţi că-I cu noi şi ne-ndrumă şi adio suferinţele toate le vom uita ca şi cînd n-au fost, e de încercat, încercarea moarte n-are, şi vom vedea cum e mai bine cu EL ori fără EL, e nevoie de această experinţă pe propria piele spirituală, pentru a putea merge mai departe.

Cum E

   "Lucian Blaga, care a considerat arta şi cultura drept mijloace specifice ale omului spre ocolirea cenzurii transcendente(Divine), adică drept căi de aflare, drept căi spre adevăr"(Monahul N. Delarohia). Un adevăr fără EL e un neadevăr, o fi poate în cel mai bun caz, incomplet, iar de se crede desăvîrşit e o înşelătorie, în afara SA totul e rătăcire aiureli, măcar o cît de mică contribuţie trebuieşte-I recunoscută.
   Dar e nevoie să căutăm a o şti, nu aşa aiurea-n tranvai, de mîntuială, trebuie să o rupem cu lumescul nedrept şi trezindu-ne odată pentru totdeauna la ce e de ştiut în legătură cu Divinitatea, cu Lumea SA ce noi o evităm, e o realizare a SA să nu-L pricepem un timp cu caznă, a cam venit alt timp al aflării SALE cum E.

EL şi noi

   EL E o constantă a existenţei cum o fi pentru că nu ştim prea multe cu tot interesul nostru în cunoaştere, fiind limitaţi şi multe nici nu le bănuim măcar a exista undeva şi ne influienţează viaţa, neputincioşi fiind pentru că nu-L respectăm, rămînînd cu puţine ştiri ce ne-ar mai fi ajutat poate esenţial.
   "De vrem sau nu, produsele minţii şi gustului omenesc sînt şi ele vremelnice şi muritoare, întocmai ca aceia care le-au făurit"(Monahul Nicolae Delarohia).
   Ar trebui de Divinitatea, fiind permanenţa iar noi trecători ca şi tot ce-nfăptuim pe această planetă a SA, să ne apropiem mai mult şi cu curaj şi încăpăţinare, fără frică, pentru că ce avem de păţit păţim şi totuşi EL e responsabil dorindu-ne să-L aflăm pentru a-L respecta, fiind o Imensitate de neînţeles nouă încă, dar cu posibilităţi uriaşe de încunoştiinţare în scurt timp, de ne vom trezi să ştim ce n-au ştiut secole ori milenii despre EL şi noi.

Picasso!?...

   "A tras pe pînză cîteva figuri geometrice şi cîteva linii drepte, a aruncat asupră-le cîteva culori violente şi ia spus omului în cauză : - Iată-ţi portretul! - . Acela, descumpănit, se uita ca viţelul la poarta nouă. - Şi-acum, i-a poruncit Picasso cu glas răstit, fă ce ştii ca să-i semeni"(Monahul Nicolae Delarohia), în nici un caz, doar nepriceperea noastră vizavi de Lumea SA şi altele legate de EA ce nu le ştim încă, cu toată dotarea supremă gîndire şi spirit şi cîte altele şi totuşi înstrăinaţi la culme de programarea SA nouă, e o fabulă acolo stridentă, să trezească!
   Se vede treaba că după Facere şi încă un timp, Divinitatea ne explica în diverse moduri să-L pricepem, să-L urmăm şi noi ne smuceam în toate felurile doar doar o-m scăpa cumva de corvoada Înţelegerii, şi s-a lăsat de noi, totuşi rămînînd în plata SA, nu ne-a abandonat, ci ne supraveghea evoluţia cu plusuri şi minusuri inerente libertăţii aşa cum o pricepeam, se vede că atunci încă nu era timpul, dar acum?
   Dar a venit timpul să-L pricepem, mai întîi cu baza cu temelia să ne acomodăm înspre îndreptare începînd cu abc-ul : morala în familie şi societate de răspîndit şi respectat în toate colţurile lumii, încet cu interes şi voinţă îndărătnică pentru că altfel nu se mai poate trăi în bune condiţii, ne-am înstrîmbat prea de tot şi nu-L reprezentăm în programarea SA.
    Pînă o ştim şi  întocmai îndreptaţi cît mai bine util şi frumos şi apoi despre spiritualitate, e de urmat serios cum e aflată-n lume sub religii cum ne pricepem mai bine cu folosul ce-l vom pricepe cît de curînd, de nu l-am aflat pînă acum, unii cred că da.

Bunătatea

   Răutatea urîţenia sufletească, josnicia înlătură anulează toată erudiţia priceperea cît e de desăvîrşită e zero, de nu ştii măcar să te abţii, să te-nfrînezi cît de cît, morala e totul în familie şi societate, nu faci doi bani chiar de ai şcoală cu toptanul şi titluri cîte-n lună şi-n stele,honoris causa de eşti şi nu ai cei 7 ani de acasă eşti mai decăzut ca om decît un oarecare ins şters şi nul intelectual dar cu bun simţ.
   Deci totul e simţirea, să fii simţit, puţin mai bun, mai îngăduitor, moderat în tot ce întreprinzi, vorbeşti ; cu gîndirea e altceva, chiar de-ţi dă ghes, abţine-te cît poţi de mult, să nu te exteriorizezi urît şi rău orice ar fi, în public mărac, luptă-te cu sinele tău cît vrei numai să reuşeşti a te moraliza cît mai bine şi ferm, adevărat şi pe lungă durată obişnuindu-te cu un fel de a fi reţinut şi drept corect.
   "Cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuietă şi sentimentală. Să nu săvîrşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărţi şi oameni de cultură pe simpli memorizatori de informaţii"(Monahul Nicolae Delarohia).
   De nu eşti moralizat de mic, cei 7 ani de acasă nu se mai pot recupera decît foarte foarte greu prin strădanii îndelungate drastice şi cu voinţă fermă şi clară. Pietrificarea urîtului şi răului din tine e greu de înlăturat cu una cu două, te cuprind foarte repede şi te înstrăinează de tot de firescul uman şi EL nu te recunoaşte printre oameni, pedepsindu-te şi suferi din ce în ce mai mult cu înaintarea în vîrstă, înfricoşîndu-te moartea şi dicolo la fel ori şi mai şi.

Traducerea

   "Traducerile implică şi ele trecerea dintr-un mod de a gîndi şi de a se exprima în alt mod de gîndire şi exprimare. Este o translaţie dintr-o tonalitate în alta. Şi deci presupune pentru traducător capacitatea de a-şi însuşi - spiritul - altui teritoriu spiritual tot atît de bine pe cît e de stăpîn pe duhul propriului său grai şi de cunoscător al sensibilităţii poporului său"(Ioan Pintea).
   Eu îmi povestesc, traducîndu-vă propriile mele activităţi, vorbe şi gînduri ce-s în legătură cu Lumea SA Divină, mai reuşite ori ba, nu-s cine ştie ce în izbînzi deosebite, cît mă pricep să înţeleg din experienţa mea cu EL, şi altele pe alături dar în legătură cu viaţa mea influenţată de Divinitatea SA, ce o duc cu minusuri şi plusuri, cu bune cu rele, că nu-i totul roz în conlucrarea  mea cu  CEL de SUS, mai am şi hopuri, ce voi le sesizaţi din postările mele, şi chiar eşecuri, nu-nţeleg absolut totul ce-mi vine de la EL.
   Ce-s şi rateuri, neînţelegeri, nu mă las aşa uşor pînă nu pricep, dar viaţa curge mai altfel decît la voi, e mai plină în evenimente care mai de care mai deosebită faţă de mai înainte, unele mici altele mari, sînt şi încăpăţinat uneori şi repezit dar EL nu vrea să mă schimbe, mă lasă aşa ca din topor, nu ştiu de ce, mă mai altoieşte uneori dar ştiu imediat de ce şi mă-ndrept şi pedeapsa dispare.
    În general are multă răbdare cu mine, pentru a-L pricepe, ceea ce vă doresc şi vouă, sigur de vom fi mai mulţi implicaţi în descifrarea SA pentru a nu-I mai greşi, respectîndu-L cum doreşte şi aflîndu-L pe-nţelesul larg al tuturora, va ieşi o treabă mai bună cred, ce zice-ţi vă-ncumeta-ţi ori ba?

Eugen Ionescu

   O gîndire deosebită dar atrasă de rău, urîţîndu-şi viaţa, speriindu-L cu moartea, aşa ajunse-se să o ducă Eugen  Ionescu, celebrul gînditor dar neîndreptat, ci înăcrit în rele apucături nedeşarte cu iz de învăţătură însă înstrăinată de Divinitate. Urîtul academic, răul filosof şi cîte şi mai cîte neştiute încă despre oameni deosebiţi dar ce au luat-o pe arătură, nu-s pe calea SA ci departe înstrăinîndu-se continuu plătind mai altfel diplomatic ca şi erudiţia lor, chinul vieţii fiecăruia după cum i se potriveşte.
    În loc să se bucure de viaţă, ca de un dar suprem, să o îmbogăţim cu cunoaştere bună frumoasă utilă, dar nu, greşind tare macazul cam cu 180 de grd., plătind imediat, pentru că judecata Divină e instantanee şi-n cursul vieţii de nu ai aptitudini înspre bine ci numai spre rău, aşa va fi drumul ce ţi la-i ales plătind suferind în felul tău toată viaţa şi speriat cumplit vei trece dincolo suferind în continuu. EL ştie pînă cînd.

Ajunge!

   Nu e lege să ne tot auto pedepsim noi umanitatea între noi, mai bine zis nu am fost programaţi a ne altoi între noi, doar în vederea pedepsirii noastre că nu-L respectăm, da, nu cred totuşi, parcă nu pot crede,da, nu-şi luase EL o marjă de eroare în cadrul creării noastre, ne făcu-se cu înclinaţii spre prietenie bine frumos şi util dar şi-n preajmă cu răul ispititor, în apropiere fardat să ne-ncînte, oarecum, deci un amalgam în evoluţie în formare, posibil de educat, de moralizat ori nu.
   Depinzînd de foarte mulţi factori de influenţă pămînteană şi nu numai, Divinitatea ştie noi încă nu. "Legea generală pare a fi războiul şi agresivitatea"(Monahul Nicolae Delarohia), sub influienţa lui Eugen Ionescu căutător în haosul absolut al lumii, dar nu-i aşa nu vreau să cred decît ca o pedepsire colectivă pînă ne-ndreptăm doar atît, pînă ne vom reorienta spre morală socială şi spirituală, doar aşa poate, numai El ştie.
   Suferinţa necunoaşterii din nerespectarea şi iar nerespectarea SA cum ne-a programat de la facere, nu-L pricepem nu ne căznim destul, cît ar trebui să ne trezim să-L redescoprim ca la-nceputuri, cînd entuziast NE urmărea cum evoluăm şi încet încet ne-am schimbat înspre cunoaşterea răului afundîndu-ne năclăindu-ne, îndepărtîndu-ne de EL, de nu ne mai recunoaştem ce sîntem, oameni ori animale cu găndire şi spirit Divin, o struţo-cămilă, aşa am ajuns, destul! E prea destul! Ajunge!

Viaţa în viaţă

   Misterios e şi sîngele, ce-i viaţă în viaţa dată nouă de EL să ne-o trăim corect, degeaba oamenii se tot căznesc să-l descifreze e prea complicat ca şi noi în general de neînţeles ca realizare deplină cu gîndire şi spirit Divin, sîntem creaţia SA ce-I o supertehnologie extraterestră, locul Divinităţii nu-L ştim, ştim atît că ne copleşeşte fiindu-ne alăturea tot mereu de-L căutăm şi EL aşteptîndu-ne în vederea îndreptării fireşti programate moral şi spiritual.
   Nerespectîndu-L cum doreşte, împotrivindu-ne mai continuu la tot ce aminteşte de EL şi-n legătură cu EL mai vizibil, tranşant, pentru că totul E EL de pe planeta SA Pămîntul, deci negîndul şi renegîndul EL Divinitatea ne-mpiedică la cunoaşterea ce ni s-ar cuveni de-am fi normali în relaţiile cu EL, supertehnologia Universală, Creatorul care nu vrem să-L pricepem încă deloc, nu colaborăm, ne facem că nu-L ştim, oare pînă cînd?

Măcar

   Monahul Nicolae Delarohia :"În morală se cade să nu predomine sinceritatea, ci respectul pentru regula morală", deci să ne ghidăm după formula : ce ţie nu-ţi place altuia nu face, şi e bine şi pentru început e destul să te-ndrepţi în acţiunile tale familiale şi sociale iar ulterior de doreşti te perfecţionezi dar să nu cazi în extreme intolerante că-i la fel de rău ca imorala, deci moderaţie.
    Şi sinceritatea preocupantă las-o pentru îndreptarea spirituală ce-i la fel de necesară ca şi morala dar superioară pentru că-i legată de Divinitatea ce ne-a Creeat şi îndrumat în existenţa  noasră creindu-ne şi condiţii de vieţuire îndrepta-ţi pe Pămîntul SĂU.
    Haiku zis de M.N.Delarohia : "Un filosof japonez se plimba cîndva într-o pădure. Şi, precum îi stă bine oricărui filosof, gîndea. Tot mergînd şi gîndind el, îi atrage atenţia o creangă de copac lipsită de orice podoabă. Se opreşte în faţa ei şi spune : Vorbeşte-mi despre Dumnezeu! Şi atunci creanga pe loc înforeşte", aşa-i natura îi mai aproape de EL decît noi, înţelegîndu-L altfel, noi majoritatea ne-ndepărtăm imoralizîndu-ne şi-I facem şi greutăţi nerespectîndu-L, măcar simpu firesc sincer ca natura SA, măcar înflorind în preajma SA, ce-I oriunde pentru noi.

Biruitor

   E o muncă, o luptă cu sinele care e de la o extremă la alta a trăirilor înmagazinate-n gîndirea acumulată, un spectru uman cît mai divers complex, de la bine la rău, de la înălţător la străfundurile întunecate ale eului, realităţi ce te înalţă ori coboară, de nu ştii ce-i cu tine uneori, putînd străbate afară-n lume ce nu-ţi doreşti abţinîndu-te ori din contra dejectînd toate ororile închipuirii de care eşti capabil nemoralizat neînfrînat încă.
   O dublare de personalitate este, fiecare cum se pricepe ori nu, cît de îndărătnic se consideră ori vrea, neputinţa înfînării, e un prag ce trebuie învins ca să ieşi în lume de nu, nu şi te afli în urmă, animalizat ori ba, moralizarea îţi e de folos cu curaj, autoeducaţie în timp şi încăpăţinare spre a reuşi, te ajută şi sinele ce te cunoşte dojenindu-te tu însuţi cînd devii conştient de neînfrănarea ta, ce te ţine pe loc ori chiar îndărăt te trage.
   "Aceasta mi se pare a fi chiar esenţa meditaţiei : dialogul cu tine însăşi, împăcarea cu ideea că poţi trăi în bune şi rodnice relaţii cu sinea ta, chiar dacă ea se pricepe a-ţi dezvălui din ce în ce mai acut toate greşelile şi sluţeniile pe care le-ai săvîrşit în viaţă"(Monahul Nicolae Delarohia). E începutul îndreptării, piatra de bază a zidirii noului om, cum doreşte şi Divinitatea, de nu te superi.
   Meritele de ai în amintiri te edifică în auto-demersul tău spre îndreptare, de nu-ţi va fi mai greu că nu ai un început şi trebuie să iei o hotărîre adhoc, nu contează, şi caută să te lupţi cu sinele îndărătnic înfrînîndu-te întîi în gînd urmînd să pui în aplicaţie în viaţă pînă reuşeşti şi devii învingător îndreptat şi te vei bucura, dar atenţie foarte uşor te strici din nou de nu te fereşti de influienţele rele ce le ştii, pînă te obişnuieşti îndreptat, biruitor fiind asupră-ţi.

Prietenia

   Prietenia un fenomen interesant şi cam neclar catalogat legiferat, de se poate spune aşa, ce se-nfiripă  uneori între oameni, chiar şi de sexe şi vîrste diferite fără să fie desfrîu ori dragoste iubire, ci o preocupare comună, un demers în aceeaşi direcţie într-un domeniu ori în mai multe ale existenţei noastre pe Pămînt, uneori prietenia se desăvîrşeş-te într-atît încît e camaraderie, o super-prietenie o înţelegere deplină multilateral morală şi de intrajutorare necondiţionată altruistă şi responsabilă total, desăvîrşit şi de dorit în societatea umană oriunde ar fi.
   Încrederea lipseşte între oameni şi ne otrăveşte existenţa zilnică obosindu-ne, ne-am dori o conlucrare o înţelegere în societatea de azi, dar nu-i şi e rară-n lume, ici şi colo, sînt impuse reguli de civilizaţie în loc să fie înţelese de bunăvoie, ca ceva firesc natural, doar sîntem oameni între oameni cu acelea-şi caracteristici naturale de gîndire, preocupări şi ţeluri în desăvîrşirea bună, frumoasă utilă, de ce invidia, egoismul, etc., etc.
   Marcel Proust : "Prietenia este cel mai misterios lucru din lume", şi observăm şi foarte rar întîlnit cu adevărat corect  prietenia, e supusă şi la încercări diverse, mai ales la greu, cînd se dă de greu şi-ţi trebuie ajutor necondiţionat atunci se vede de ţine prietenia ori ba, de nu e un eşec de ambele părţi, ori a fost din interes şi nu era prietenie ci o înţelegere ordinară, ce poate unii o percepuseră ca o prietenie şi n-a fost, suferind.
   Se-ntîmplă şi-n relaţiile cu Divinitatea de nu eşti obişnuit şi doreşti să fie o prietenie tu cu EL, şi-ncerci marea cu degetul şi scîrţîe, aici e altceva cu totul altceva, Divinitatea e Creatorul tău şi al lumii întregi şi-i obligatoriu o oarecare distanţă, poate nu chiar ca de la CER la Pămînt,  că-i o imensitate în care nu te regăseşti niciodată şi te copleşeşte poate definitiv şi amuţeşti iremediabil şi poate să nu iasă nimic şi o continuă într-o singură direcţie subordonare necondiţionată.
    Ce-i şi ea cu rostul ei firesc dar să încercăm mai întîi o cît de bună, mai întîi cunoaştere a ce nu se ştie încă despre EL şi Lumea LUI în zilele noastre, să-L înţelegem cît mai bine pentru a nu-I mai greşi cum se-ntîmplă atît de des, e greu dar încă cred nu imposibil de se vrea sincer, respectîndu-L în cunoştinţă de cauză.