Prietenia

   Prietenia un fenomen interesant şi cam neclar catalogat legiferat, de se poate spune aşa, ce se-nfiripă  uneori între oameni, chiar şi de sexe şi vîrste diferite fără să fie desfrîu ori dragoste iubire, ci o preocupare comună, un demers în aceeaşi direcţie într-un domeniu ori în mai multe ale existenţei noastre pe Pămînt, uneori prietenia se desăvîrşeş-te într-atît încît e camaraderie, o super-prietenie o înţelegere deplină multilateral morală şi de intrajutorare necondiţionată altruistă şi responsabilă total, desăvîrşit şi de dorit în societatea umană oriunde ar fi.
   Încrederea lipseşte între oameni şi ne otrăveşte existenţa zilnică obosindu-ne, ne-am dori o conlucrare o înţelegere în societatea de azi, dar nu-i şi e rară-n lume, ici şi colo, sînt impuse reguli de civilizaţie în loc să fie înţelese de bunăvoie, ca ceva firesc natural, doar sîntem oameni între oameni cu acelea-şi caracteristici naturale de gîndire, preocupări şi ţeluri în desăvîrşirea bună, frumoasă utilă, de ce invidia, egoismul, etc., etc.
   Marcel Proust : "Prietenia este cel mai misterios lucru din lume", şi observăm şi foarte rar întîlnit cu adevărat corect  prietenia, e supusă şi la încercări diverse, mai ales la greu, cînd se dă de greu şi-ţi trebuie ajutor necondiţionat atunci se vede de ţine prietenia ori ba, de nu e un eşec de ambele părţi, ori a fost din interes şi nu era prietenie ci o înţelegere ordinară, ce poate unii o percepuseră ca o prietenie şi n-a fost, suferind.
   Se-ntîmplă şi-n relaţiile cu Divinitatea de nu eşti obişnuit şi doreşti să fie o prietenie tu cu EL, şi-ncerci marea cu degetul şi scîrţîe, aici e altceva cu totul altceva, Divinitatea e Creatorul tău şi al lumii întregi şi-i obligatoriu o oarecare distanţă, poate nu chiar ca de la CER la Pămînt,  că-i o imensitate în care nu te regăseşti niciodată şi te copleşeşte poate definitiv şi amuţeşti iremediabil şi poate să nu iasă nimic şi o continuă într-o singură direcţie subordonare necondiţionată.
    Ce-i şi ea cu rostul ei firesc dar să încercăm mai întîi o cît de bună, mai întîi cunoaştere a ce nu se ştie încă despre EL şi Lumea LUI în zilele noastre, să-L înţelegem cît mai bine pentru a nu-I mai greşi cum se-ntîmplă atît de des, e greu dar încă cred nu imposibil de se vrea sincer, respectîndu-L în cunoştinţă de cauză.