Să presupunem că te afli la cumpărături undeva între tarabe între oameni obişnuiţi, simpli, adevăraţi dar scuturaţi bine de viaţă, sătui de neîncredere dar în comuniune cu ea demult tare, necunoscînd reversul medaliei adevărul încrederea, şi cumperi ceva, plăteşti şi treci mai departe luîndu-ţi marfa pe încredere oarecum grăbit chiar de ai tot timpul din lume, nu te uiţi la calitate, cantitate şi alte cracteristici fireşti.
Trecînd mai departe şi uitîndu-te în urmă parcă te umple o bucurie, o mulţumire sufletească ai învins neîncrederea, neîncrederea în alţii ca şi-n tine că te-ai abţinut să nu te faci de ruşine-n faţa SA, nimeni nu-L ştie ca tine şi-ncerci să-L respecţi încrezîndu-te în oameni, e un prim examen, caută să-l iei, cum o fi, domină-ţi instinctele înapoiate, animalitatea, continuă să faci alte şi alte cumpărături tot mai deverse lăsînd încredere pe oriunde te afli.
Aşa caută să te-ncerci mereu cînd ai ocazie, făcîndu-te tot mai îndărătnic în a avea încredere în toţi orice ar fi, chiar de unii se vor ţine de tine să-ţi demonstreze ce tu nu ai căutat defel calităţile cumpărăturilor ori alte şi alte nenumărate diverse posibile combinaţii, explicîndu-le cu răbdare că ai încredere, că asta vrei să-ţi demosrezi ţie de poţi cît mai mult posibil să-ţi domini instinctualitatea înăscută, nedreptă urîtă şi rea.
Şi acasă evaluiezi treaba făcută cam cu ochii închişi şi constaţi ceva ce nu ai simţit poate niciodată o imensă satisfacţie sufletească şi nici nu mai vrei să-ţi evaluiezi cumpărăturile le ei ca atare, folosindu-le şi vei mai costata în timp că-s mai reuşite mult acele demersuri decît altele cuprinse de preocupări meschine, cam umane dar neînvăţate în îndreptarea ce deja nu-i obişnuinţa conlucrării colaborării, străină încă în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu