Sîntem datori pentru existenţă, vieţuire darul SĂU dat nouă întru îmbogăţire în cunoaşterea necesară şi încă nu destul aflată-n lume şi trebuie măcar din cînd în cînd, de nu cînd ni se cere, şi-ar fi cel mai bine de am fi pe recepţie atunci ne ratînd momentul scadenţei acordate nouă fiecăruia de a dărui prin ce-i ce ne cer, EL ne cere, Divinitatea ne cere prin milă să-I demonstrăm că sîntem oameni adevăraţi cu porniri Divine.
Ar fi cel mai potrivit de înţelegem ce examen avem de dat şi-n faţa cui, să fim neîntrecuţi bineînţeles în limita bunului-simţ, în a dărui cu nemăsurata noastră obişnuinţă de a ne zgîrci la tărîţe şi ieftini la făină, cînd datoria-i atît de mare şi de ne-nţeles că n-o mai putem onora şi pierdem pe mîna noastră examenul în faţa SA, Divinitatea ce omenirea i-a dat diferite nume şi răsnume, care mai de care mai nu ştiu cum, dar El se simte Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU, orice am născoci noi între noi, EL E UNICUL.
În primul rînd celor ce de nevoie au curaj să ceară, se-ndoaie, se pleacă, se umilesc ruşinaţi sinceri cum pot ne mai ştiind de ei pedepsiţii, ce nu ştiu ce reprezintă, greu suportînd totul şi cărora e bine să le dai boiereşte de-ţi permiţi şi cît mai cu fereală, de ochii lumii, îs în grija SA aşa că LUI îi dai din ce ţi-a dat să ai şi de-ndreptarea ta, simţindu-te înălţat, că aşa şi eşti în timp vei şti şi nu te opri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu