E ceva ceva de discutat despre izbînzile noastre pămînteşti, lumeşti într-o oarecare măsură, ne tot căznim să ne realizăm profesional, social, familial şi cîte şi mai cîte ce-s la urma urmei realizări trecătoare, cele cu pornire de la Divinitate ca familia de sînge şi obligaţiile morale şi spirituale nu-s trecătoare orice ar fi ele ne trasează viaţa, rodirea cum ne-a programat-o Însuşi EL de la înfiinţarea noastră şi a lumii în general, dar uitată azi.
EL ne dă învoire să ne realizăm cum ne taie capul dar să nu-L uităm cu desăvîrşire ci să ne moralizăm cu bun-simţ pentru a ne merge în continuare traiul nepedepsit, şi-n ne suferinţa care o vedem mai la tot pasul în lumea asta nedreaptă, de se preocupă lumea de apărare conta pedepselor LUI în loc să-L respecte şi aşa şchiop prin religiile ăstei lumi şi tot se primeşte de Divinitate încă şi ne va fi bine, de-L respectăm şi aşa, pînă ne va trezi EL cum trebuie.
"Căci profesiunile (şi, printre ele, cea de om) nu sînt autentice şi, eventual nobile prin ele înşile, le brevetează şi, eventual le ridică, felul cum sînt exercitate" (Nicolae Steinhardt), aici e foarte multă derută-n lume, unii sînt în primul rînd oameni cu bun-simţ şi ajung şi profesional să-şi îndeplinească sarcinile din dreptul lor firesc onorabil fără alte demersuri năstruşnice, dar majoritatea-s străini în piele de om, picaţi din lună, nedrepţi în toate sensurile trăirilor pămîntene şi ne înstrăinează de ce-i normal şi firesc, programării SALE.
Ne e foarte greu să luptăn cu noi înşine pentru moralizare corectă, fermă, clară şi să-L urmăm cum vrea acuma prin tot ce considerăm a ne reprezenta spiritual la îndemînă pe pămînt în bine, util şi frumos, dar încă şi să ne ferim de nedreptatea profesată de aşa numiţii profesionişti străini de morală şi spiritualitatea necesară nouă şi lor în general pe planeta albastră Pămîntul SĂU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu