Sărbătoarea îi e necesară omului ca şi odihna recuperarea şi bucuria fericirea şi nu numai lui ci şi LUI EL fiind Esenţa Totului Universului Însăşi ceva de neînţeles şi necuprins cu gîndirea noastră ce-I de la EL, o părticica ca şi spiritul din noi, esenţele noastre Divine ca şi viaţa însăşi şi viaţa vieţii(sîngele). Deci trebuie pe lîngă a 7 zi ce o sărbătorim şi ne odihnim Duminica (Sîmbăta în VT dar noi ne-am luat după nedrepţi şi a consimţit şi EL înţelegîndu-ne că nu ştim încă multe, pînă ne vom îndrepta cu toţii), ce-I închinată şi LUI.
O încărcătură spirituală deosebită, săptămînal să-L serbăm la zi fixă şi noi bucurîndu-ne în odihnă bine meritată după o săptămînă de preocupări muncă, cînd poate nu ne-am prea gîndit îndelung la noi şi EL, dar acum Duminica da să-L omagiem în gînd ori cum ne pricepem fiecare, reabilitîndu-ne în faţa-I în aşteptare tare
"Sărbătorescul îşi află locul printre entităţile permanente ale speciei noastre. Un răgaz, adică o pierdere de valori practice, dar e şi izvor neapărat necesar al acumulării de energie şi un prilej de destindere pe care natura ne învaţă că este bine să-l acordăm şi pămîntului (prin asolamente şi an jubiliar). Cu atît mai mult sînt sărbătorile o necesitate a speciei umane ahtiate de fericire şi îndreptăţite a cunoaşte nu numai eficienţa, ci şi gratuitatea"(Monahul Nicolae Delarihia).
De asemenea mai ne trebui să-L sărbătorim în timpul anului primăvara ca o trezire de început, vara ca o împlinire, toamna a recoltei, iarna cînd de cea mai lungă noapte (solstiţiu) din an am priceput că-I cea mai importantă dată pentru Divinitate, nu ştiu ce semnificaţie are pentru EL în legătură nu noi, poate concomitent schimbarea : primenirea înoirea, moartea şi învierea, sfîrşitul şi începutul, numai EL ştie. Deci să ne îndreptăm spre a-L înţelege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu