Viaţa

    Sîntem nepregătiţi în faţa vieţii, complet nepregătiţi, nu ştim ce vrem de la viaţă, nu ştim ce ne poate oferi, uni-s predestinaţi din varii motive familiare de obicei cu caracter ereditar financiar şi mai rar azi prin statalitate prin unele părţi ale globului, dar de regulă ducem o viaţă cu restricţii impuse de legile concurenţei azi şi altele legate de dezvoltare civilizată, de regulă neînţelegînd alte legi specifice naturii şi altor obiceiuri îndreptăţite în lume.
   Viaţa care o primim nici mulţi nu ştiu de la cine (zic că de la mama) şi o ducem pe picioare într-o direcţie spre un sfărşit ştiut, moarte, aiureli, nimic nu-i bătut în cuie în privinţa vieţuirii noastre şi a destinaţiei ei,  ne-o facem cum vrem de ştim cum, de regulă nu prea, nici azi în lume şi de cam mult timp nu ne ştim a pregăti înspre trăirea vieţii date-n dar şi-n rodire de Divinitate, ci o scăldăm între bine şi rău şi bineînţeles fiind nepregătiţi cum e corect ne aşteaptă moartea înfricoşătoare necunoscută unde ne ducem oare? Nici spiritual nu ştim, (căci) fiindcă trupul de regulă ne rămîne pe Pămînt în descompunere.
   Nu sîntem în stare să ne depăşim neputinţele, restricţiile nedrepte ce ne-ncorsetează libertatea de a fi altfel, mai spre Divinitate de exemplu, şi nu-i rău defel ci-i de dorit de pricepem astă îndreptare moral-spirituală şi dincolo ca şi aici Divinitatea ne-ndrumă şi ne vom simţi la fel ori mai bine, e de văzut încă, pentru că ştiri nu sînt, ce-I cu Divinitatea încă din vechime nu au transmis astfel de trăiri, cine ştie de ce? N-o fi voie.
   Se mai zice că urmează o nouă viaţă după o judecată aprigă şi solemnă, nu, e aici judecata şi-I instantanee, Divinitatea că Ea-I Judecătorul nostru ceL Drept şi UNIC, ne sortează prin interpuşii SĂI pe loc înainte de a încheia socotelile cu viaţa (cei atunci ajunşi înspre acolo, simt ce-i aşteaptă şi de mai pot, cred că de se forţează-n trezire, se-ndreptă mult, ce noi poate nu vom mai afla niciodată), de ai fost corespunzător Divinităţii e bine şi dincolo de nu nu.