Sîntem îndrumaţi toată viaţa să ne îndeplinim, datorii, de cînd ne naştem pînă cît vrea EL, ce ni-s trasate în familie, în societate de diriguitorii vremii, nu sîntem de capul nostru decît cînd devenim responsabili în ceea ce ni-i felia noastră de datorie în conformitate cu reperele moralei sociale şi ulterior chiar de nu ni se cere singuri ne îndreptăm spre spiritualitate ca o responsabilitate tîrzie, de-i din propria iniţiativă ori timpurie de-i altfel.
Ce o resimţim ca un gol în trăirea noastră firească ce trebuie umplut oarecum şi evantaiul religiilor e vast, divers cam cred toate cu acordul SĂU înfiinţate în timp, îL urmăm pe EL după cum e perceput de credinţele acelea, deocamdată consideră EL că-I suficient de sîntem consecvenţi şi moralei cu bun-simţ în familie şi societate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu