E atît de neschimbător şi schimbător totodată, paradoxal dar foarte adevărat, e greu singuri să ne pricepem cum sîntem dar nu imposibil de vrem a ne depăşi limitele întîi trebuie să ne cunoaştem bine bine, să ne informăm şi de la apropiaţi sinceri, cu orice risc, cunoaşteţi-vă cît mai intim de se poate, de vă complaceţi cum sînteţi vai de voi, sînteţi pierduţi pentru înnoire, evoluţie în bine, util şi frumos.
E complicat, derutant de flexibil, influenţabil, copiază cei vine la-ndemînă, cum o fi numai să fie ceva acolo neidentificat corect doar să ne procopsim cu ceva de regulă ce nu ne reprezintă, ce ne poate schimba viaţa şi-n rău şi urît, vai de traiul ăsta ca la tarabă în văzul lumii cu fundu gol, nimic decent, totul de vînzare şi însuşire, ai nimănui pentru nimeni, aşa de răsrău a ajuns omenirea, la noi e mai şi de neexplicat fiind un popor mai altfel nedeochiat şi totuşi am involuat pînă cînd oare Doamne ne mai laşi din mînă?
E şi greu cu ticuri şi acţiuni mecanice, halandala, nimic corect firesc ci totul la derută totală, fără cap şi coadă, anapoda, pe negîndite, aşa ni-i viaţa asta aiurită, nedemnă, urîtă, rea, cloacă de mizerie fără civilizaţie ci spoită-n culori derutante, ademenitoare dar puturoasă rău, aşa a ajuns omul creat şi proiectat de EL să-L urmeze dintotdeuna pentru totdeauna.
E nefiresc dar nu ne recunoaştem de ne vedem cum sîntem, de hîzi în gîndire vorbe şi fapte, ne-ar fi ruşine sigur şi am vrea să evadăm din noi, dar nu-i uşor şi la-ndemîna oricui, trebuie voinţă, tenacitate şi timp berechet şi încă ceva rar, un etalon, un exemplu demn de urmat, nu aiureli şi false adevăruri, minciuni bine ticluite să pară altceva ce nu-s, deci atunci şi numai atunci cînd vă hotărîţi a ieşi din voi, încredinţaţi-vă cu ochii închişi LUI şi numai LUI, în gînd numai în gînd, singuri singurei fără ca nimeni să vă mai ştie măcar un timp de îndreptare corectă, oriunde aţi fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu