Întradevăr pe cel pedepsit, suferindul nu-l ajută mai nimeni, pentru că se consideră că-i osîndit şi e drept să plătească că I-a greşit cine ştie numai EL şi de îndreptatul SĂU, şi să ne vedem de ale noaste îndreptări, pentru că ar fi bine dar nu eşti în temă să te amesteci între EL şi suferindul ce nu L-a respectat, numai apropiaţii adevăraţi, prietenii corecţi, fermi şi familia unită, responsabilă, morală.
Ori pentru unii ce-L ştiu cu adevărat, şi-L simt şi-s în stare să se facă înţeleşi, şi au dezlegare de SUS şi pricep bine cei în cauză totul se-ndreptă spre corectare cu urmări fireşti bune, atenţionarea nedreptului oarecum necunoscătorului ce nu-L respectă, continuă pînă se trezeşte şi consiliat corect şi totul e posibil de îndreptat.
"Căci tot omul lovit de soartă e un lepros. Inspiră eventual o fugară compasiune, dar, desigur, groază : nenorocirea e socotită molipsitoare, iar nenorocitul izvor (fie şi involuntar) de solicitări, adică de belele împotriva cărora e mai cuminte să ridici un meterez de indiferenţă apărătoare, trecînd (ca preotul şi levitul) cît mai la distanţă de el şi cît mai iute"(Monahul Nicolae Delarohia), totuşi trebuie implicare moderată tolerantă pentru că aşa vrea EL Divinitatea, şi să nu mai fugim pentru că ni se-ntoarce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu