O gîndire deosebită dar atrasă de rău, urîţîndu-şi viaţa, speriindu-L cu moartea, aşa ajunse-se să o ducă Eugen Ionescu, celebrul gînditor dar neîndreptat, ci înăcrit în rele apucături nedeşarte cu iz de învăţătură însă înstrăinată de Divinitate. Urîtul academic, răul filosof şi cîte şi mai cîte neştiute încă despre oameni deosebiţi dar ce au luat-o pe arătură, nu-s pe calea SA ci departe înstrăinîndu-se continuu plătind mai altfel diplomatic ca şi erudiţia lor, chinul vieţii fiecăruia după cum i se potriveşte.
În loc să se bucure de viaţă, ca de un dar suprem, să o îmbogăţim cu cunoaştere bună frumoasă utilă, dar nu, greşind tare macazul cam cu 180 de grd., plătind imediat, pentru că judecata Divină e instantanee şi-n cursul vieţii de nu ai aptitudini înspre bine ci numai spre rău, aşa va fi drumul ce ţi la-i ales plătind suferind în felul tău toată viaţa şi speriat cumplit vei trece dincolo suferind în continuu. EL ştie pînă cînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu