Iarăşi o calitate demnă şi rară, tot mai rar întîlnită azi între oameni, dar de mare folos spiritual şi nu numai, dătătoare de avînt şi înălţare, e încrederea să dai încredere să ai încredere tot mereu să te-nsoţească în tot periplul tău pe ori unde ai umbla cu ea împreună să o-nparţi la toţi cei care-i întîlneşti, să-i îmbogăţeşti tot mereu cu ea înălţîndu-i, oricine ar fi şi oricum se prezintă, contează că-i om, creaţia SA, ca şi tine.
E un fapt foarte reconfortant, binefăcător te schimbă-n bine şi frumos dînd primeşti prin ricoşeu via EL înmiit, te fortifică, la început îţi va fi foarte greu, încăpăţinata neîncredere, animalica te va încerca vrînd să nu te părăsească, va trage de tine cu dinţii, ţi se va băga-n suflet, dar fii tare şi nu pierde ocazia curăţirii tale de mizeria, înapoierea spirituală ce te paşte, scutur-o şi de nu cere-I LUI ajutorul şi-L vei avea, ai încredere.
Dar cel mai bine ar fi de singur să poţi lupta cu tine însăşi înălţîndu-te puţin cîte puţun pînă o domini neîncrederea şi te-ndrepţi cum trebuie, victorios vei simţi înălţarea superioritatea, fericirea imensitatea, omenia ce te cuprinde, parcă na-i mai ştiut-o niciodată, e o cucerire deosebită o redută greu de luat, dar fii stăpîn pe ea şi încălzeşte-i pe toţi în preajam ei de se află întîmplător ori nu, să-i prindă gustul fermecat, desăvîrşirea înspre EL.
Încrederea îţi scurtează tranzacţiile, înţelegerile demersurile în orice domeniu de activitate, te bazezi pe alţii ce nu-i ştii, se vor mira tare unii şi poate vor rîde, necunoscînd încrederea cum e ea frumoasă, bună, aleasă, desăvîrşită înspre aflarea adevărului, dreptăţii naturale fireşti omului cu gîndire şi spirit Divin, înstrăinat de ea atîta amar de vreme, sărăcit, însingurat într-o lume ostilă dar cu mari posibilităţi ne trezite încă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu