Să nu ne învoim cu împlinirea unor cerințe străine de firea noastră într-o realizare. Că-i posibil kitsch și nu-i realizare ci eșec, nemulțumire. Și de cauți să-i mulțumești pe cît mai mulți, nu reaușești nimica. Cel mai bine, să-ți placă numai ție ceea ce faci și dăruindu-l și altora, e o reușită deplină.
Să nu ne luăm după imaginație cînd e de rezolvat treburi serioase și stringente. Că-i calea cea mai plauzibilă de eșec și dezastre, cu exemple în istorie nenumărate. Ci după certitudini și să nu repetăm greșelile trecutului.
Să nu uităm niciodată că de prostie e mai greu de a te feri că-i în seama unora neînsemnați. Că răutatea se știe cine-o propagă și te poți feri, de prostie că-i incognito, nu și-i mai dunătoare. Interesînd teluricul strict al existenței cotidianului social.
Condiția umană, temporalitatea vieții, din vina nedreptății lumii, ce nu-i de priceput. Nu ne dezmeticim și plătim de cînd lumea și degeaba vă tot repet. Nu are rost cu așa încăpăținare ce știe că-i în greșeală și nu se oprește.
Ci-i dă înainte cu tupeu în rele și are părăsirile și nevoile cunoscute de cînd lumea. Dar mintea nu-i vine, ci plătește de zor amărîtă și neputincioasă, nedreaptă și imorală.
Nu că aș deține eu adevărul suprem ce salvează lumea, dar EL Însuși. Acum 77 de ani v-o părăsit la cel mai mare necaz ce l-o avut omenirea. Tot așa pentru că nu ați ținut cont de cerința SA expresă în îndreptarea omenirii cum dorește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu